Sari la conținut

Arsenalul militar al Rusiei în Siria

Rusia susţine că şi-a redus semnifiativ prezenţa militară şi operaţiunile în Siria din noiembrie 2017, însă ea dispune de diverse unităţi, mai ales în bazele de la Tartus şi Hmeimim, relatează AFP, care prezintă prezenţa şi arsenalul ruse în această ţară devastată de război.

Armament Rusia in Siria decembrie 2015 ministerul apararii rus 2

Foto: Ministerul rus al Apărării

LEGĂTURI VECHI

Siria era deja o aliată privilegiată în perioada sovietică, o legătură pecetluită pe 8 octombrie 1980 printr-un „tratat de prietenie şi cooperare” semnat de Leonid Brejnev şi Hafez al-Assad, tatăl actualului președinte sirian.

După o perioadă de „răcire”, în urma căderii URSS, Vladimir Putin şi Bashar al-Assad se apropie în anii 2000. Din 2011, încă de la începutul unei revolte populare în Siria, Moscova susţine regimul sirian şi trimite, în ianuarie 2012, nave de război în baza rusă de la Tartus.

La 30 septembrie 2015, Rusia lansează o campanie de atacuri aeriene în Siria, pentru susţinerea regimului de la Damasc.

CÂŢI MILITARI?

Numărul oficial cel mai recent este al personalului care a votat în Siria în alegerile prezidenţiale de la 18 martie: 2.954 - 100% în favoarea lui Vladimir Putin.

Marea majoritate sunt mobilizaţi în baza aeriană de la Hmeimim, în nord-vestul Siriei.

O parte a militarilor ruşi din Siria sunt „consilieri” militari, care ajută pe teren armata siriană şi care au jucat un rol important în ultimele sale succese.

Este de adăugat poliţia militară, constituită în cea mai mare parte din batalioane provenind din republici musulmane din Caucazul rus, desfăşurate în localităţi recucerite de la rebeli, precum Alep, şi în „zone de dezescaladare” insituite în mai multe regiuni.

Expertul militar Pavel Felghenhauer estima la sfârşitul lui 2017 că „până la 1.000 de membri ai forţelor speciale” luptau, de asemenea, alături de trupele regimului.

Vladimir Putin a dezvăluit în decembrie că un total de 48.000 de militari ruşi au participat la intervenţia în Siria de la lansarea acesteia în 30 septembrie 2015.

În mod oficial, peste 80 de militari ruşi au murit în Siria de la începutul acestei intervenţii. Însă pierderile în rândul mercenarilor ruşi ar fi mai mari.

AVIOANE DE VÂNĂTOARE ŞI BOMBARDIERE

Aviaţia este braţul armat al intervenţiei ruse. Între cele câteva zeci de aeronave desfăşurate, potrivit unor experţi, se află bombardiere de tip Su-24 sau Su-34, avioane multirol de tip Su-30 şi avioane de vânătoare Su-35 - ultimele producţii ale complexului militaro-industrial rus, dar şi elicoptere de luptă.

Rusia a pus să decoleze şi bombardiere strategice de tip Tu-22 şi Tu-160 din Rusia, cu scopul de a proceda la atacuri de deasupra Siriei, sau a folosit rachete de croazieră cu o rază de 4.500 de kilometri - o plus-valoare militară minimă, dar un simbol al unei armate ruse care doreşte să-şi afişeze puterea.

NAVE ŞI BATERII ANTIAERIENE

Cu scopul de a asigura apărarea bazei sale de la Hmeimim, Rusia şi-a instalat, în noiembrie 2015 foarte modernele baterii de apărare antiaeriană de tip S-400, pe care le consideră „perla coroanei”. Armata a desfăşurat, de asemenea, mijloace mobile de apărare antiaeriană - Panţîr şi Tor M1.

La Tartus, unde armata dispune de instalaţii portuare de mai multe decenii, au fost instalate baterii de apărare antiaeriană de tip S-300.

Toate acestea, în pofida faptului că nici rebelii şi nici jihadiştii nu au aviaţie, dar permit, la nevoie, să se impună o „zonă de excludere aeriană” în spaţiul aerian sirian.

În ceea ce priveşte navele, ele s-au succedat în Mediterana şi au procedat la mai multe serii de atacuri foarte mediatizate. În urma unor misiuni în largul Siriei, Amiral Kuzneţov -unicul portavion al Marinei ruse - se află în prezent în proces de modernizare, pe un şantier în Arctica rusă.

PREZENŢĂ DE DURATĂ

În pofida celor două retrageri ale unei părţi „semnificative” a contingentului rus din Siria - anunţate în martie 2016 şi în noiembrie 2017 -, Rusia îşi păstrează un larg evantai de posibilităţi de acţiune.

Baza militară de la Hmeimim - amenajată în pripă la marginea unui aeroport civil în vara lui 2015 cu scopul de a găzdui avioane ruse, a devenit o bază permanentă a armatei ruse în ianuarie 2017, în baza unui acord între Damasc şi Moscova, trecând sub jurisdicţie rusă.

Acelaşi lucru s-a întâmplat la Tartus. Ceea ce era anterior o instalaţie portuară destinată Marinei ruse a devenit „o bază navală rusă permanentă”.

Forţelor oficiale li se alătură un întreg contingent de mercenari ruşi care luptă alături de forţe pro-regim, prin intermediul unei societăţi militare private - „Grupul Wagner”.

În calitate de aliată a Damascului, Moscova urmează să ia partea leului în procesul reconstrucţiei Siriei devastate, iar numeroase proiecte de investiţii au fost deja evocate, mai ales în domeniul energetic.

(sursa: News.ro)

Citiți și: Va începe al treilea război mondial cu un tweet?

Atac iminent în Siria. Ce opțiuni are Occidentul

Crizele dintre Occident și Rusia de la sfârșitul Războiului Rece