De la restricționarea drepturilor la reducerea opțiunilor pe piață, „operațiunea militară specială”, așa cum este numită în Rusia, și-a lăsat amprenta. Cu toate acestea, sprijinul pentru război și implicit pentru președintele Putin rămâne ridicat. Al Jazeera a discutat cu oameni din Rusia, dar și cu ruși din străinătate și a tras câteva concluzii.
În urmă cu aproape patru ani, președintele rus Vladimir Putin a anunțat la televiziunea națională că forțele armate ale țării au început o invazie pe scară largă a Ucrainei.
Războiul, cunoscut în limba rusă sub eufemismul oficial de „operațiune militară specială” (SMO), durează acum mai mult decât implicarea Rusiei în al Doilea Război Mondial, din 1941 până în 1945. Numărul morților ruși în luptă, verificat de publicația independentă rusă MediaZona, a depășit acum 186.000 – de aproape 13 ori mai mult decât pierderile Armatei Roșii în timpul întregului război din Afganistan din anii 1980, care a durat un deceniu și a inclus soldați din toată Uniunea Sovietică.
În timp ce milioane de refugiați ucraineni au fugit și cei care au rămas înfruntă o iarnă grea, în timp ce rachetele rusești lovesc infrastructura energetică a țării, cum s-a schimbat Rusia ultimii patru ani?
Al Jazeera a vorbit cu oameni din interiorul și din afara țării pentru a afla cum s-a schimbat viața lor din 24 februarie 2022.
Citește și
Țara europeană pe care Moscova o acuză acum, pe lângă Ucraina, de tentativa de asasinat împotriva generalului GRU Vladimir Alekseiev
Viața continuă
Zonele din vestul Rusiei, care se învecinează cu Ucraina, precum regiunile Kursk și Belgorod, au fost supuse barajelor de artilerie, atacurilor cu drone și chiar incursiunilor terestre ale forțelor ucrainene, o parte din Kursk căzând temporar sub controlul ucrainean.
„Cu puțin peste un an în urmă, când forțele ucrainene se aflau încă în această regiune, aveai parte de atacuri de mai multe ori pe zi”, a spus YouTuber-ul în vârstă de 25 de ani Ben the Brit, care s-a mutat la Kursk împreună cu soția sa, în 2021. „Cred că ceea ce ar putea șoca oamenii este cât de obișnuiți au devenit localnicii cu acest lucru, inclusiv eu. Nimeni nu fugea la adăposturi la fiecare atac. Altfel, nu ai mai putea să-ți trăiești viața. Ai fi mereu acolo.”
Potrivit site-ului local de știri Fonar.tv, cel puțin 458 de civili au fost uciși în atacurile ucrainene asupra regiunii Belgorod de la începutul războiului.
Însă marile metropole, precum Moscova și Sankt Petersburg, abia au simțit războiul, iar sancțiunile impuse de aliații occidentali ai Ucrainei sunt simple neplăceri.
„Totul este atât de scump. Sunt șocat”, a spus Andrei, un moscovit de 30 de ani.
„Este exact ca în Europa. Toată lumea se plânge și acolo de prețuri. Chiar dacă cumperi doar bere, țigări și ciocolată, tot ajungi să cheltui cel puțin 1.000 de ruble [13 dolari] la magazin. Dar în Moscova, puterea de cumpărare a oamenilor nu a scăzut în mod evident prea mult. Copiii se înghesuie la cozi la cafenelele din supermarketuri. Întregul oraș este plin de șoferi de taxi și de curieri.”
Totuși, unele lucruri s-au schimbat.
Citește și
Zelenski spune că Vladimir Putin a declanşat al treilea război mondial şi trebuie oprit. „Nu se va limita la Ucraina”
Dispar bunurile occidentale, bun venit celor din China
„A devenit foarte dificil să găsești unele mărci pe care le cumpărai înainte”, a spus Kirill F, un fotograf de 39 de ani din Sankt Petersburg, care a cerut să nu i se dezvăluie numele complet.
„Le poți găsi la revânzători, dar au devenit mai scumpe și nu mai sunt vândute în magazine”, a spus el. Unele mărci sud-coreene s-au întors în Rusia, a spus el. Mașinile de spălat și frigiderele LG sunt din nou disponibile.
Mărcile chinezești sunt, de asemenea, disponibile, dar „nu sunt de aceeași calitate ca tehnologia pe care o primeam din Germania sau Polonia”, a spus Kirill.
Pentru a ocoli restricțiile de plată în străinătate, din cauza sancțiunilor occidentale, pe aplicații, de exemplu, Kirill a deschis un cont bancar în Kârgâzstan. Nu este un obstacol insurmontabil, dar este o neplăcere, a spus el.
Problema rețelelor sociale
Kirill este însă mai puțin optimist în ceea ce privește restricțiile impuse de propriul său guvern. Din 2022, Kremlinul a introdus legi stricte care penalizează ceea ce numește „știri false” despre invazie. În plus, autoritățile au blocat rețelele sociale, precum Instagram și Facebook, și au îngreunat utilizarea WhatsApp, Telegram și YouTube, promovând în schimb alternative susținute de stat, precum RuTube și aplicația de mesagerie Max.
„La început, ni s-a interzis utilizarea Facebook, dar puțini oameni îl foloseau, iar aceștia au instalat pur și simplu VPN-uri, iar apoi YouTube a fost interzis”, a povestit Kirill.
„Pentru cetățenii obișnuiți, această blocare nu face decât să le înrăutățească viața. Atât. Tinerii o percep ca pe o încălcare a vieții lor personale și vor crește urând statul.”
Opinii despre război
Sondajele de opinie sugerează în mod constant că războiul se bucură de un sprijin larg în rândul publicului, deși analiștii au avertizat că legile care incriminează sentimentele anti-război fac dificilă evaluarea acurateței acestor sondaje.
Fratele lui Vladislav, în vârstă de 30 de ani, din Saratov, în sud-vestul Rusiei, s-a înrolat ca pilot de drone în forțele armate ruse acum o lună. Armata rusă atrage acum mulți recruți prin salarii generoase, în loc să se bazeze pe recruți.
Citește și
Istoricul Armand Goşu nu exclude o escaladare a conflictului din Ucraina. „Putin nu mai are mult timp la dispoziţie”
„Zelenski și întreaga sa frăție fascistă trebuie distruse”
„La început, am crezut că [războiul] era greșit, adică, despre ce „denazificare” vorbiți?”, a declarat Vladislav pentru Al Jazeera prin Telegram, înainte de a-și șterge în grabă mesajele. Kremlinul a descris conducerea ucraineană sub președintele Volodimir Zelenski ca fiind pro-nazistă și a insistat că operațiunea sa militară este motivată de dorința de a „denazifica” Ucraina.
„Dar apoi partea ucraineană a început să posteze fotografii cu svastici, cranii SS și alte simboluri ale ideologiei fasciste”, a spus Vladislav, referindu-se la simbolurile care au apărut pe uniformele unor soldați ucraineni și pe steagurile unităților. „... Ambii mei bunici au fost veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial; să se odihnească în pace.”
Acum, a spus el, este de acord cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei. „Zelenski și întreaga sa frăție fascistă trebuie distruse, gata cu închisorile. ... Sper că fratele meu va avea o contribuție uriașă”, a adăugat el. „Este un tip grozav, un șofer excelent, iar faptul că a petrecut atât de mult timp jucând jocuri de simulare îl va ajuta să învingă fiecare nemernic nazist din Ucraina.”
„Cred că, din moment ce am început deja, trebuie să mergem până la capăt, până la victorie”
Și Kirill avea îndoieli cu privire la invazie, considerând izbucnirea războiului un eșec al diplomației ruse, și încă clatină din cap când vede simboluri rusești pro-război în public.
Dar, odată cu trecerea timpului, atitudinea lui față de pace și liberali a devenit din ce în ce mai blazată.
„Am citit atât presa străină, cât și analiștii liberali, care ne-au spus că economia rusă mai are două săptămâni de viață, dar iată-ne patru ani mai târziu, și totul este în regulă. Care crezi că va fi atitudinea noastră față de oamenii care ne-au spus astfel de lucruri?”, a întrebat el retoric.
„Cred că, din moment ce am început deja, trebuie să mergem până la capăt, până la victorie”, a adăugat Kirill. „Dacă ai început o luptă, nu poți pur și simplu să spui «Îmi pare rău» și să te oprești. Adică, nu susțin [invazia], dar nici nu susțin reparațiile, toate aceste prostii. Nimeni nu va fi de acord cu asta. Chiar și printre cei care sunt împotriva războiului, nu vor să piardă complet, deoarece viețile lor vor fi afectate negativ.”
„Toată lumea se află în negare, încearcă să ignore știrile”
Apoi, mai este și problema apatiei. Din punct de vedere istoric, mulți ruși s-au preocupat mai mult de supraviețuirea de zi cu zi decât de mașinațiile puterii, o tendință care a continuat și cu „operațiunea militară specială”.
„Toată lumea se află în negare. Aproape toți cei din cercul meu sunt ferm apolitici și încearcă să ignore știrile”, a observat Andrei.
„Luptam într-un război de care nimeni nu avea nevoie și care producea doar o mulțime de cadavre, văduve, orfani”
Dar pentru unii, negarea este imposibilă.
Văzând carnagiul de aproape, Alexander Medvedev (nr numele a fost schimbat) s-a răzgândit. După ce și-a îndeplinit serviciul militar, o recrutare obligatorie de 12 luni, și o misiune anterioară în Siria, camionagiul în vârstă de 38 de ani din Kemerovo, Siberia, a fost mobilizat în batalionul de elită Ural, unde i s-a atribuit postul de mitralior într-un pluton de sprijin.
„Ni s-a spus ani de zile că totul în Ucraina era impregnat de nazism și ură față de Rusia și ruși”, a declarat el pentru Al Jazeera.
„La momentul respectiv, am crezut și am presupus că aceasta era o operațiune punitivă îndreptată împotriva regimului din acea țară, mai degrabă decât împotriva poporului ucrainean în ansamblu.”
În ianuarie 2023, unitatea lui Medvedev a intrat în regiunea Luhansk din estul Ucrainei, stabilindu-și baza într-o mină abandonată. Medvedev se considera norocos că fusese repartizat într-un pluton de sprijin, deoarece echipele de asalt „au suferit 60 sau 70% pierderi într-o oră de luptă”.
Călătorind prin satele ucrainene devastate de război și vorbind cu localnicii, Medvedev a început să-și pună la îndoială misiunea. „Realizarea că luptam într-un război de care nimeni nu avea nevoie, care nu aducea nimic bun nimănui în această lume, ci producea doar o mulțime de cadavre, văduve, orfani și mame și tați nefericiți, mă bântuia”, a declarat el pentru Al Jazeera.
Pe 7 iulie 2023, a dezertat și a încercat să se întoarcă în orașul natal.
„În primele luni după întoarcere, nu înțelegeam deloc ce se întâmplă în jurul meu. Undeva era război, dar aici, în Siberia sau în Ural, oamenii trăiau ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.”
Confruntat cu acuzații penale pentru abandonarea postului, Medvedev a contactat organizația Get Lost, care ajută persoanele care se sustrag de la recrutare și dezertorii. Cu ajutorul acesteia, a fugit în străinătate.
„Îmi este foarte dor de patria mea. Sper să mă întorc, dar într-o țară diferită, unde oamenii vor începe să aprecieze și să prețuiască pacea.”
„Plecați naibii de aici”
În primul an al războiului, experții au estimat că aproximativ două milioane de ruși și-au părăsit patria. Printre ei se aflau tineri care se temeau că vor fi recrutați și trimiși pe front, precum și cei cu convingeri anti-Putin profund înrădăcinate, cum ar fi Mike (nr nume schimbat), în vârstă de 35 de ani, din al patrulea oraș ca mărime al Rusiei.
Mike și-a făcut o mică valiză și a decis „să plece naibii din Ekaterinburg”.
De atunci, Mike s-a stabilit la Berlin, unde este implicat într-o comunitate de activiști care ajută pe cei care încă se află în țară. Dar a devenit deziluzionat atât de Occident, cât și de opoziția liberală rusă.
„Genocidul din Gaza, comis sub ochii noștri, cu complicitatea evidentă a elitelor occidentale, a spulberat orice iluzii am fi putut avea cu privire la ajutorul acordat Ucrainei de către puterile occidentale”, a suspinat el.
Dacă Occidentul nu este pregătit să intervină mai direct, a spus Mike, atunci un compromis pare mai rezonabil, chiar dacă asta înseamnă, în esență, o înfrângere pentru Ucraina.
„După patru ani, situația pare cu adevărat sumbră, iar în această iarnă, în Ucraina, regimul lui Putin și-a arătat natura cea mai cinică și complet inumană, distrugând infrastructura civică din toată țara. Asta spune multe despre cât de departe pot merge în urmărirea obiectivelor lor.”
Din cauza dificultăților de integrare sau de găsire a unui loc de muncă în țările gazdă, mulți emigranți ruși s-au întors acasă. Creșterea sentimentului anti-imigranți, inclusiv în Germania, nu ajută.
„Viața este bună, dar sunt din ce în ce mai conștient de statutul meu de imigrant”, a spus Mike. „Nu am plănuit să plec [din Rusia], dar nu visez să mă întorc.”
Citește și
Cargo 200, secretul cel mai prost păstrat al lui Putin. Ultima dată când armata rusă a dat cifre legate de morți: septembrie 2022
Editor : Sebastian Eduard
