De unde vine și cum s-a construit fascinația pentru Vladimir Putin?
Cum se explică fascinaţia pentru oamenii puterii? E vorba doar despre cultura fricii, manipulare şi propagandă? Cine şi de ce îl idolatrizează, de pildă, pe Vladimir Putin? Sau pe Donald Trump?
În oraşul Krasnoiarsk din Siberia, există o cafenea destinată fanilor lui Vladimir Putin. 1500 de tineri din suburbiile Moscovei au aderat la „VV Fan Club”, clubul admiratorilor lui Putin. Faimosul balerin ucrainean Serghei Polunin şi-a tatuat pe piept chipul lui Vladimir Putin. Printre admiratorii declaraţi ai lui Putin se numără Oliver Stone, Gerard Depardieu, Steven Seagal. Artiştii Daria Marchenko şi Daniel D. Green au creat un tablou cu Putin, format 100% din gloanţe.
***
- Suzy, ţi-ai pus eşarfa invers!
- Ba nu! Am pus-o bine!
- Ba nu!
- Ştiţi doar că nu sunt prea deşteaptă!
- Nu mai spune asta!
- 1,2,3!
Doamnele din imaginile de mai sus îl susţin pe Donald Trump, trup şi suflet. Au înfiinţat Clubul Trumpetelor. Nu este un club mare. Numără doar 20 de membre. Toate, însă, au ceva în comun. Sunt foarte bogate şi îl iubesc pe Trump.
- Aici, Trump este la el acasă. Mi l-am imaginat întotdeauna pe Trump deasupra tuturor, plutind în aer. Un Trump îmbrăcat în costumul lui Superman, gata să salveze omenirea şi devotat Statelor Unite ale Americii. Ştiam că într-o zi Trump va coborî la noi şi va ocupa fotoliul de preşedinte din Biroul Oval, spune una dintre ele.
Viziunea pe care clubul Trumpetelor o are despre preşedintele american stârneşte, desigur, râsul. Dincolo, însă, de felul în care grupul a ales să-şi manifeste fascinaţia pentru Trump, politologii văd cu totul altceva. Vorbim despre un mecanism al propagandei. Şi, mai ales, despre felul în care acesta reuşeşte să transforme oamenii puterii în adevăraţi eroi.
***
Tinerii din fotografia de mai sus sunt membri ai unuia dintre cele mai atipice fan cluburi din lume: VV Fan Club. Mai exact, Clubul admiratorilor lui Vladimir Vladimirovici Putin. 1.500 de tineri cu media de vârstă 18 ani, majoritatea din suburbiile Moscovei, sunt admiratori înfocaţi ai liderului de la Kremlin.
Pe scena politică mondială, Vladimir Putin este unul dintre cei mai temuţi şi controversaţi lideri. Nu şi pentru mii de adolescenţi ruşi. Pentru ei, preşedintele lor este un idol, un erou şi, oricât de greu pare de crezut...o inspiraţie.
De ce fascinează Vladimir Putin? Explicațiile specialiștilor
CRISTIAN PÎRVULESCU, politolog: „Când vorbim despre fascinaţie, frica e mai puţin importantă. Sunt unii care cred că liderul politic le reprezintă foarte bine interesele. Vorbim despre frică la cei care obişnuiesc să exercite funcţia critică. Ei bine, frica există, ea joacă un rol foarte important. Paralizează. Regimurile acestea mizează pe frică. În cazul Rusiei, să vă dau un exemplu. După 2012, sunt o serie de legi care au urmărit să inhibe până la anulare societatea civilă. Legea agenţilor străini din 2012 care defineşte orice organizaţie neguvernamentală care primeşte finanţare din străinătate ca pe un agent străin. Ca în perioada sovietică. Ca urmare, oamenii respectivi s-au temut, au început să renunţe la exercitarea funcţiilor critice pe care le aveau şi în absenţa acestora societatea rusă satisfăcută în care un singur tip de informaţie este distribuită. S-a ajuns până-ntr-acolo încât, în Duma de Stat, săptămânile acestea se discută despre o lege care să închidă internetul doar în Rusia. Altfel spus să existe un internet rusesc, să existe reţelele sociale ruseşti care să ia locul celor occidentale. De ce? Datorită influenţei nefaste pe care mediile occidentale o exercită. Auzim ceva de genul ăsta şi în România”.
GABRIEL DIACONU, psihiatru: „Problema pe care o ai când vine vorba despre anumiţi lideri de pe planetă este cât de obiectivă este lentila prin care te uiţi la ei. Pentru că, spre exemplu, dacă este să vorbim de Vladimir Putin şi de popularitatea lui e foarte greu să o evaluezi independent empiric, pentru că majoritatea cifrelor sondajelor sunt trecute prin filtrul organizaţiei. (...) Organizaţia este în cele din urmă responsabilă şi de crearea idolului, şi de crearea imaginii. Dacă stai de vorbă cu ruşii, vei afla că printre ei se află evident şi persoane care nu-l admiră pe Putin şi procentul lor este influenţat până la urmă de frica pe care o au în a-şi manifesta disidenţa. Şi nu e vorba doar de Vladimir Putin aici, e vorba şi de multe alte ţări în care admiraţia la un moment dat este ca un fel de gaură neagră, suge lumina. Şi atunci dacă cineva ar fi critic faţă de persoana admirată, s-ar putea să afle că este indezirabilă”.
În China, fascinația pentru Vladimir Putin a crescut după anexarea Crimeei
În presa chineză, preşedintele rus a fost numit „Putin cel Mare”. În anul 2014, la câteva luni după anexarea Crimeei, volumul „Biografia lui Putin: Născut pentru Rusia” s-a aflat în topul celor mai bine vândute zece cărţi din China. Cel puţin aşa a relatat cotidianul Beijing News. Cifre concrete nu au fost date publicităţii. În schimb, potrivit sondajelor, China este una dintre puţinele ţări în care fascinaţia pentru liderul de la Kremlin a crescut, după anexarea Crimeei.
CRISTIAN PÎRVULESCU, politolog: „Este o construcţie extraordinară la care participă foarte multe instituţii. Nu ne putem imagina că şi Hitler, şi Stalin nu ar fi fost şi susţinuţi de o anumită parte a populaţiei. Cealaltă parte, cea care avea curajul să gândească diferit n-avea curajul să se exprime. Acelaşi lucru se întâmplă astăzi. Şi vedem cum aceste mecanisme de propagandă inventate acum 100 de ani sunt refăcute şi adaptate la tehnologia contemporană, adică la internet”.
GABRIEL DIACONU, psihiatru: „Necazul pe care-l ai uitându-te la astfel de lideri este că foarte puţini dintre ei mai rămân autentici legat de om, ci vorbeşti mai degrabă de o păpuşă care este parte a maşinii de propagandă şi care are foarte puţin de-a face cu omul, ci cu mitul. Da? Există în psihoantropologie un concept care se poate transpune cam aşa: visele sunt mituri personificate şi miturile sunt visuri depersonificate. Şi drept urmare, dacă Vladimir Putin a devenit un mit, carevasăzică admiraţia este depersonificată. Şi carevasăzică ceea ce oamenii proiectează pe lider este o aspiraţie deja mitologică, parte a folclorului, dar care nu are nicio legătură cu omul Vladimir Putin şi nici măcar cu acţiunile lui. Şi nici măcar cu puterea pe care el o exercită. Pentru că vorbim de poveşti deja”.
Propagandă și în lucrurile mici: hârtie igienică cu Barack Obama
Propaganda nu înseamnă doar festivităţi bine organizate pe stadioane, în spaţiul mediatic sau pe reţelele sociale. Ci îşi face loc şi la scară mică. Există un parfum dedicat lui Putin şi "Putini" de ciocolată în mărime naturală. Iar în Krasnoiarsk, Siberia, într-o cafenea cu specific politic, clienţii patrioţi îşi pot face poze cu liderul rus, varianta de carton. Mai mult, la toaletă, hârtia igienică este imprimată... cu imaginea fostului preşedinte american Barack Obama.
CRISTIAN PÎRVULESCU, politolog: „Este propagandă de cea mai proastă factură faptul că folosesc astfel de mijloace de propagandă. Este trist că oamenii se lasă uşor manipulaţi de ele. Propaganda prinde. Dar la cine prinde? Prinde în general la cei care sunt mai puţin educaţi şi care sunt dispuşi să accepte din motive sociale sau economice să intre într-un astfel de angrenaj din care va fi foarte greu să iasă. Consecinţele pe termen mediu şi lung pot să fie extraordinare. A fost un scriitor rus care a vorbit despre homo sovieticus. Homo sovieticus, omul sovietic, era rezultatul propagandei ruseşti. Omul sovietic există astăzi, există nu numai în Uniunea Sovietică, există peste tot în ţările unde a existat propagandă comunistă, inclusiv în România. Homo sovieticus a fost defectat, mintea lui nu mai funcţionează normal. Crede în teoriile conspiraţiei care au stat la baza teoriilor marxist-leniniste aplicate în aceste ţări încă din anii 20”.
Victime ale maşinăriei de propagandă au fost şi sunt actori, regizori şi artişti. De curând, un celebru balerin ucrainean şi-a tatuat pe piept chipul lui Putin. Iar faimosul regizor Oliver Stone a realizat o serie de interviuri cu liderul de la Kremlin, un fel de omagiu mascat adus lui Putin, au spus criticii.
În anul 2013, Gerard Depardieu - admirator declarat al preşedintelui rus - a primit cetăţenie rusă. Cererea actorului francez a fost aprobată în baza „influenţei lui Depardieu în zona culturii”, s-a spus într-un comunicat oficial.
CRISTIAN PÂRVULESCU, politolog: „Mulţi ne mirăm cum se poate în epoca internetului ca oamenii să fie atât de uşor manipulabili. Ei bine, sunt manipulabili în primul rând pentru că se bazează pe neîncrederea lor în sursele de informaţii de elită. Elitele sunt respinse pe motiv că sunt corupte, asta este tipic pentru populism. Şi în al doilea rând pentru că oamenii cred că adevărul este simplu. Şi atunci când el nu poate fi explicat simplu, înseamnă că e cineva care îl ascunde, cineva care conspiră împotriva lui. E paradoxal, dar teoria conspiraţiei se bazează pe ideea că adevărul este accesibil tuturor. Deci orice chestiune care este complicată, care nu se poate explica prin lucruri simple este o conspiraţie”.
Cât de fericiți sunt nord-coreenii?
În romanul lui Aldous Huxley „Minunata lume nouă”, oamenilor li se dădea să consume „soma”, un fel de elixir al fericirii, capabil să le provoace cetăţenilor amnezie, pentru a uita sinistra realitate politică în care trăiesc. Privind imaginile cu grandioasele serbări organizate de liderul nord-coreean Kim Jong-un ceea ce şochează este aparenta fericire a miilor de cetăţeni care mărşăluiesc în faţa şefului suprem.
Loretta Napoleoni, jurnalist şi autoarea volumului „Coreea de Nord, între fascinaţie şi teroare”, crede că percepţia noastră, a europenilor, este greşită. Cetăţenii nord-coreeni CHIAR îl iubesc pe liderul de la Phenian.
LORETTA NAPOLEONI, jurnalistă şi scriitoare: „Au trecut printr-o foamete teribilă, la sfârşitul anilor '90, au trecut prin colonizare, au trecut prin Războiul din Coreea, apoi au trecut prin vremuri grele de reconstrucţie statală. Aşa că ei, nord-coreenii, sunt convinşi că sunt mult mai bine în prezent. Şi apoi mai este şi această mitologie locală despre Coreea ca rasă pură şi naţionalismul puternic al regimului. Cu sigurnaţă nord-coreenii îşi percep situaţia într-un mod diferit de al nostru”.
Ceea ce a reuşit Kim Jong-un în Coreea de Nord, scrie autoarea italiană, este faptul că şi-a format imaginea după modelul bunicului său, pe care majoritatea nord-coreenilor îl venerează sincer: Kim Ir-sen. Astfel, popularitatea lui Kim Jong-un a crescut uluitor, cu toate că, în urmă cu 7 ani, era aproape un necunoscut.
LORETTA NAPOLEONI: „Kim Jong-un a realizat că este un dictator modern, milenial (din generaţia celor născuţi între 1980-2000 - n.red.). Şi-a dat seama că nu mai poate conduce ţara aşa cum au făcut-o tatăl şi bunicul său. Ştie că are nevoie de dezvoltare economică şi modernizare. Ştie că are nevoie de confirmarea legitimităţii sale nu doar prin prisma dinastiei din care provine. Ci el trebuie legitimat de poporul său căruia trebuie să îi ofere ceea ce aşteaptă”.
Cultura fricii
„Cultura fricii” generează siguranţa cetăţenilor, scria autorul portughez Rui Zink în romanul-parabolă „Instalarea fricii”. Într-o societate condusă de maşinăria infernală a propagandei, omul de rând este învăţat, cu forţa, să-şi reprime gândirea şi să-şi iubească liderii politici, fie ei şi dictatori.
GABRIEL DIACONU, psihiatru: „Cred că riscăm să banalizăm dacă vorbim doar despre frică. Pentru că nu numai frica prilejuieşte glorie. Ci şi o pleiadă de defense psihologice pe care comunităţile le au. Frica este de incertitudine, de fapt. Şi atunci frica polarizează incertitudinea înspre o imagine care este un instantaneu, poate el să fie de natură panicardă sau poate să fie de natură absolutamente supusă, în care adopţi liderul ca exponent al propriilor tale deziderate. Dezideratul fiind în cazul în care vorbim care? Păi dezideratul fiind acelaşi: de siguranţă, de supremaţie, de omnipotenţă şi să fie bine, cum zice românul. Şi-n fotbal, şi-n război, şi-n economie, să ne fie bine”.
REPORTER: ALIDA MOCANU
IMAGINE: CĂTĂLIN AVRAM, GABRIEL NECŞULESCU, DRAGOŞ STOICA
Urmăriți emisiunea „Digicult” în fiecare sâmbătă, de la 14:30, la Digi24.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
