Rusia şi-a planificat să fabrice anul acesta până la 120.000 de bombe ghidate cu planare, muniţii ieftine, cu o putere devastatoare şi dificil de contracarat, urmând să producă şi aproximativ 500 de noi astfel de bombe cu o rază de acţiune extinsă până la circa 200 de kilometri, a declarat adjunctul şefului serviciului de informaţii militare ucrainene, citat vineri de Reuters.
Aceste muniţii sunt bombe clasice de aviaţie cărora li s-au adăugat aripi retractabile şi un sistem de navigaţie prin satelit, în unele cazuri şi motoare, fiind astfel transformate în bombe ghidate ce pot fi lansate din avioane de la o distanţă de 70-90 de kilometri de ţintă, permiţând aviaţiei de atac ruse să acţioneze în afara razei de acţiune a sistemelor antiaeriene ucrainene. Având o amprentă radar redusă, bombele glisante sunt dificil de detectat şi de doborât, scrie Agerpres.
Pe lângă producţia actuală, armata rusă dispune din abundenţă de astfel de bombe rămase din perioada sovietică, iar greutatea lor în funcţie de versiune variază de la o jumătate de tonă până la trei tone. Prin forţa lor, ce are şi un efect demoralizant asupra trupelor, pot distruge inclusive cele mai puternice fortificaţii ale armatei ucrainene, ale cărei poziţii sunt astfel eliminate şi înaintarea trupelor ruse este înlesnită.
170 de bombe pe zi
Potrivit generalului ucrainean Vadim Skibiţki, adjunctul şefului serviciului de informaţii militare ucrainene, ţinta industriei militare ruse de a produce anul acesta circa 120.000 de astfel de muniţii include atât bombele noi, cât şi modernizarea altora aflate în depozitele armatei ruse.
Aceasta din urmă lansează zilnic între 200 şi 250 de bombe glisante, media zilnică din octombrie fiind de circa 170, precizează generalul ucrainean. Deşi sunt greu detectabile, "doborârea lor este posibilă, dar cantitatea acestor bombe aeriene produse în Federaţia Rusă (...) este enormă", adaugă el.
Nou tip de bombe
Mai mult, subliniază Vadim Skibiţki, Rusia lansează producţia de masă a unui nou tip de bombă cu planare care poate zbura până la circa 200 de kilometri de locul unde este lansată de avioanele de luptă, urmând să fabrice până la sfârşitul acestui an aproximativ 500 de bombe de acest fel.
De asemenea, Ucraina crede că Rusia lucrează în prezent la modificări suplimentare ale acestor muniţii pentru a le extinde şi mai mult raza de acţiune, până la 400 de kilometri, ceea ce ar permite armatei ruse să lovească la distanţă ţinte care în prezent pot fi atacate numai cu rachete pentru care dispune de stocuri şi de capacităţi de producţie limitate şi care sunt semnificativ mai costisitoare.
Acelaşi general ucrainean a oferit o estimare şi despre producţia de drone a Rusiei. Astfel, industria militară rusă ar urma să atingă în 2025 pragul anual de circa 70.000 de drone cu rază lungă de acţiune, dintre care aproximativ 30.000 sunt drone Shahed de concepţie iraniană. „Au început cu 30 de drone pe lună, iar acum pot lansa 30 numai asupra unei singure ţinte”, explică Vadim Skibiţki.
„Este clar că vor să ne distrugă. Iar acest lucru destabilizează situaţia internă”, mai remarcă adjunctul şefului serviciului de informaţii militare ucrainene, care vede în folosirea pe scară largă a bombelor glisante şi a dronelor de atac unul dintre instrumentele folosite de Rusia pentru a presa Ucraina să adopte o poziţie mai docilă în orice posibile negocieri de pace.
El estimează de asemenea că dacă armata rusă va captura în cele din urmă oraşul strategic Pokrovsk, unde se dau în prezent lupte de stradă, va căuta mai departe să înainteze către graniţele regiunii ucrainene Doneţk, obiectivul de mult timp al Moscovei. „Aceasta este următoarea lor direcţie de mişcare, este evident”, asigură generalul ucrainean.
Pe de altă parte, el a estimat la circa 6,5 milioane numărul obuzelor furnizate Rusiei de Coreea de Nord începând din anul 2023, dar în prezent cadenţa livrărilor a scăzut ca urmare a diminuării stocurilor nord-coreene, iar multe din obuzele livrate de Phenian sunt atât de vechi încât sunt trimise fabricilor industriei militare ruse pentru a fi recondiţionate.
Editor : Sebastian Eduard
