Scrisoarea în care bunicul imigrant al lui Donald Trump imploră autoritățile să nu îl deporteze

Tabloidul german Bild a descoperit o scrisoare pe care bunicul lui Donald Trump, Friedrich, le-a trimis-o în anul 1905 autorităților bavareze, pe care le roagă să nu îl deporteze. Scrisoarea, scrisă de mână, în limba germană, a fost tradusă în SUA de revista Harper’s.

Friedrich Trump a emigrat în SUA din orașul bavarez Kallstadt în anul 1885, la vârsta de numai 16 ani. În acest mod, a evitat, ilegal, să execute serviciul militar obligatoriu. Mișcarea l-a scăpat de armată, dar a dus și la pierderea cetățeniei germane. Acesta a devenit cetățean american și a construit o avere prin deschiderea unui lanț de bordeluri și baruri.

La începutul anilor 1900 s-a întors în țara natală, însă autoritățile de aici nu l-au uitat și nici nu l-au iertat. Așa a ajuns numele lui pe lista persoanelor care urmează să fie deportate. Scrisoarea trimisă de Trump este adresată prințului Luitpold de Bavaria, sub conducerea cui se afla și Kallstadt. Acesta îl roagă pe prinț să nu îl deporteze înapoi în SUA.

Se pare că scrisoarea nu l-a prea convins pe prinț, din moment ce Trump s-a întors în America și a creat o linie de moștenitori care au ajuns la Casa Albă. Ar fi schimbat istoria prințul Luitpold dacă ar fi închis ochii la gestul lui Friedrich Trump și nu l-ar fi deportat? Nu o să știm niciodată…

Redăm mai jos întreg conținutul scrisorii:

„Cel mai împăciuitor, cel mai puternic Prinț Regent! Cel mai grațios Regent și Lord!,

M-am născut în Kallstadt la data de 14 martie 1869. Părinții mei au fost muncitorii onești, simpli, pioși ai unei podgorii. M-au ținut cu strictețe pe drumul cel bun - al diligenței și pietății, au avut grijă să merg cu regularitate la școală și biserică, m-au învățat obediența absolută în fața autorității.

La 13 ani, în 1882, mi-am început ucenicia pentru a deveni frizer. Am emigrat în 1885, la 16 ani. În America am avut grijă de afacerile mele cu diligență, discreție și prudență. Am avut parte de binecuvântarea lui Dumnezeu și m-am îmbogățit. Am obținut cetățenia americană în anul 1892. În 1902 mi-am cunoscut actuala nevastă. Din păcate, ea nu a putut tolera clima din New York și m-am întors cu familia mea dragă în Kallstadt.

Orașul a fost bucuros să primească un cetățean capabil și productiv. Bătrâna mea mamă a fost bucuroasă să-și vadă fiul, nora și nepoata; știe acum că are pe cineva care să o îngrijească.

Însă ne-am confruntat dintr-o dată, la fel cum un fulger lovește din cerul senin, cu vestea că Ministerul Înaltului Stat Regal a decis că trebuie să ne părăsim rezidența din Regatul Bavariei. Am fost paralizați de frică; viața noastră fericită de familie a fost întunecată. Soția mea a fost învinsă de anxietate, minunatul meu copil s-a îmbolnăvit.

De ce am fi deportați? Această situație este foarte, foarte grea pentru familia mea. Ce vor crede tovarășii noștri cetățeni dacă oameni cinstiți sunt puși în fața unui astfel de decret - asta ca să nu mai menționez pierderile materiale considerabile care vor apărea. Mi-ar plăcea să devin cetățean bavarez din nou.

În această urgentă situație nu am altă soluție decât să mă întorc spre adoratul, nobilul, înțeleptul și justul nostru lord suveran, conducătorul nostru solemn, Alteța Sa Regală, cel mai puternic dintre toți, care a uscat până acum atât de multe lacrimi, care a condus într-un mod atât de benefic, și just, și înțelept, și blând și care este profund și călduros iubit, cu cea mai umilă rugăminte, ca cel mai puternic dintre toți să se înduplece din milă și să îi permită solicitantului să rămână în Regatul Bavariei, cel mai milostiv dintre toate.

Al Dumneavoastră cel mai umil și obedient,

Friedrich Trump”