Analiză Acordul lui Trump cu Iranul, între promisiuni și incertitudini. Ce lipsește încă din înțelegerea anunțată de Casa Albă
Președintele Donald Trump și echipa sa sărbătoresc un acord de pace cu Iranul despre care afirmă că va pune capăt ambițiilor nucleare ale Teheranului. Însă acordul se bazează pe angajamente pe care Iranul nu și le-a asumat încă. Și s-ar putea să nu o facă niciodată, arată Politico, într-o analiză.
Conform primelor declarații ale oficialilor din ambele țări, cele două părți au căzut de acord asupra câtorva puncte esențiale: acordul prevede redeschiderea Strâmtorii Ormuz, fără impunerea unor taxe de tranzit, și ridicarea blocadei americane asupra Iranului, deși niciuna dintre aceste măsuri nu a fost pusă încă în aplicare.
În rest, multe dintre obiectivele pe care Donald Trump spera să le atingă atunci când a declanșat războiul, în urmă cu mai bine de trei luni, sunt încă departe de a fi realizate. Iar, deși Casa Albă susține că toate detaliile pot fi stabilite în următoarele 60 de zile, administrației Obama i-au trebuit aproape doi ani pentru a negocia un acord prin care reducerea sancțiunilor și alte stimulente economice erau condiționate de limitarea semnificativă a programului nuclear iranian.
Luni, Casa Albă a oferit puține indicii cu privire la modul în care ar putea satisface dorința lui Trump de a obține un acord mai bun decât cel negociat de administrația Obama într-un interval de timp atât de scurt.
„Nu este necesar să intru astăzi în toate detaliile privind ceea ce considerăm că am convenit, dar cred că vom afla în următoarele două-trei săptămâni dacă aceste înțelegeri se vor transforma într-un acord concret și dacă putem schimba cursul evenimentelor în regiune”, a declarat un înalt oficial american.
Iranul nu și-a distrus stocurile de uraniu îmbogățit, nu a demontat niciun sit nuclear și nu a acceptat un regim de inspecții și verificări, care nici măcar nu a fost încă definit. Mai mult, oficiali americani de rang înalt au admis luni că nu există nicio garanție că Teheranul va face acest lucru. Afirmațiile lor potrivit cărora Iranul nu va obține niciodată arma nucleară se bazează pe angajamente încă vagi asumate de Teheran, în schimbul promisiunilor Washingtonului privind accesul la fondurile înghețate, ridicarea sancțiunilor și alte forme de sprijin economic.
„Cu cât iranienii sunt mai dispuși să colaboreze cu noi în ceea ce privește programul lor nuclear, verificarea faptului că nu dezvoltă o armă nucleară și încetarea finanțării radicalismului și terorismului în regiune, cu atât vor avea mai mult acces la economia mondială, printr-o combinație de ridicare a sancțiunilor și alte măsuri economice”, a declarat un al doilea înalt oficial american, căruia, la fel ca și altora, i s-a acordat anonimatul pentru a putea discuta despre negocieri.
Casa Albă nu a făcut public textul acordului, însă primul oficial american a afirmat luni că acesta va fi publicat în următoarele 24-48 de ore.
Atât susținătorii, cât și criticii diplomației se întreabă de ce detaliile sunt încă ținute secrete. Unii suspectează existența unor clauze ascunse și se întreabă ce s-a convenit de fapt, după ce Trump s-a angajat să nu accepte nicio formă de îmbogățire a uraniului de către Iran și a promis în repetate rânduri că nu vor exista transferuri de fonduri către Teheran.
„De ce nu se publică textul chiar acum? De ce această amânare?”, a întrebat Elliott Abrams, fost reprezentant special pentru Iran și Venezuela în prima administrație Trump și în prezent membru al Consiliului pentru Relații Externe.
Iranul, la rândul său, a declarat că va păstra controlul asupra strategicei Strâmtori Hormuz, nu și-a asumat angajamente privind limitarea programului nuclear și va avea acces la miliarde de dolari din activele înghețate. Casa Albă susține că prezentarea acordului de către presa de stat iraniană este exagerată și urmărește să influențeze opinia publică internă.
În promovarea acordului, Trump a făcut o serie de promisiuni maximaliste, inclusiv că „nu vor exista schimburi de bani” cu Iranul. Cu toate acestea, membrii echipei sale au afirmat în repetate rânduri că Iranul ar putea beneficia, în cele din urmă, de o relaxare semnificativă a sancțiunilor și de alte avantaje economice, dacă acordul va fi pus în aplicare. Un oficial american de rang înalt a declarat luni că SUA au propus inclusiv un fond de 300 de miliarde de dolari destinat reconstrucției Iranului, cu condiția respectării angajamentelor asumate.
Pe termen scurt, Statele Unite ar putea debloca o parte din fondurile înghețate, ca măsură de consolidare a încrederii, a precizat primul oficial.
„Suntem pregătiți să deblocăm fondurile înghețate și să ridicăm aceste sancțiuni, iar la început vom face câțiva pași mici în această direcție, dacă și ei vor face câțiva pași care să demonstreze că sunt dispuși să-și respecte angajamentele”, a spus acesta. „Tot ceea ce vom face va fi transparent. Nu vor exista acorduri secrete, iar memorandumul de înțelegere va fi făcut public.”
Un acord care ar putea să nu se materializeze niciodată
Chiar și în cele mai optimiste scenarii, viziunea asupra unui Orient Mijlociu remodelat, promovată de echipa lui Trump, este la ani distanță. Deși Casa Albă susține că stimulentele economice oferite Iranului vor fi suficiente pentru a menține procesul pe linia de plutire, acordul este mult mai complex decât pare la prima vedere.
Și Teheranul a ieșit din conflict cu propriile sale atuuri de negociere.
„Iranul știe că pârghia de influență a Washingtonului este limitată. Dacă negocierile nucleare eșuează și SUA atacă din nou, Teheranul poate închide pur și simplu Strâmtoarea Hormuz și poate reaprinde criza economică globală pe care toată lumea încearcă să o evite”, a declarat Jonathan Panikoff, fost ofițer de informații specializat pe Orientul Mijlociu și actual expert al Atlantic Council.
El a adăugat: „Știm că Iranul este dispus să suporte sacrificii economice mai mari decât cred Statele Unite și comunitatea internațională că ar fi dispuse să suporte”.
Unele dintre concesiile pe care SUA spun că le-au obținut de la Iran au mai fost obținute și în trecut. Trump și echipa sa au evidențiat angajamentul Teheranului de a nu urmări obținerea unei arme nucleare. „De fapt, ei nu mai doresc o armă nucleară”, a scris Trump sâmbătă pe Truth Social.
Însă obținerea acestei promisiuni nu a reprezentat niciodată partea cea mai dificilă a negocierilor. Iranul și-a asumat un astfel de angajament în urmă cu mai bine de cinci decenii, odată cu semnarea Tratatului de neproliferare nucleară, și l-a reafirmat ulterior prin acordul nuclear JCPOA încheiat cu SUA și alte cinci mari puteri în timpul administrației Obama.
Guvernul american a privit întotdeauna cu suspiciune astfel de angajamente, iar progresele nucleare realizate de Iran în ultimii ani au ridicat în repetate rânduri semne de întrebare asupra sincerității acestora.
Problemele pe care Trump încearcă să le rezolve sunt numeroase. Iranul trebuie mai întâi să gestioneze uraniul puternic îmbogățit, îngropat sub pământ după atacurile lansate anul trecut de SUA și Israel asupra instalațiilor nucleare iraniene. Recuperarea acestuia reprezintă deja o provocare tehnică majoră. De asemenea, Washingtonul dorește desființarea programului nuclear iranian, demontarea instalațiilor și instituirea unui sistem de inspecții și verificări care să împiedice reluarea acestuia în viitor.
Acordul final negociat de administrația Obama, care aborda multe dintre aceste probleme și pe care Trump l-a criticat ani la rând înainte de retragerea SUA din 2018, a necesitat aproximativ 20 de luni de negocieri, după acordul provizoriu din 2013. La rândul său, acel acord provizoriu a fost precedat de ani întregi de discuții.
Acum, echipa lui Trump își propune să decidă viitorul nuclear al Iranului în numai 60 de zile, dacă nu chiar mai repede. Deși administrația Trump a purtat negocieri cu Iranul încă de la revenirea la putere, nu este clar dacă noul proces se va baza pe acestea sau va începe de la zero.
„Vrem să punem dosarul nuclear în centrul tuturor discuțiilor”, a declarat primul oficial american, adăugând că Washingtonul va avea o imagine mai clară asupra șanselor de succes în „următoarele 30 de zile”.
Trump și echipa sa încearcă să obțină un acord mai bun decât cel negociat de Obama, mizând pe presiunea militară și economică. Însă nu este deloc sigur că rezultatul va fi diferit. Mulți observatori ai dosarului iranian se așteaptă ca toată această agitație diplomatică să nu producă, în final, aproape nimic.
„Cel mai probabil, nu vor ajunge niciodată la un acord nuclear”, a declarat un responsabil pentru politică externă al Partidului Republican.
Citește și:
Editor : C.A.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
