În America de astăzi, jurnalismul încă există, dar lanțul care odată lega reportajele de realitatea comună și de răspunsul instituțional a început să se rupă. Consecința este o democrație în care adevărul nu mai contează, deoarece faptele pot fi publicate, verificate și totuși nu reușesc să declanșeze un răspuns, comentează European Pravda.
„Democrația este pe moarte în America din cauza celor aflați la putere, începând cu președintele Donald Trump. Ceea ce a început ca o campanie de dezinformare s-a transformat într-un proiect sistematic”, scrie analistul Anton Filipov.
Într-un articol scris de Carla Norrlöf de la Universitatea din Toronto cu titlul „Democrația moare fără întuneric. Cum Trump ucide mass-media în SUA – și nu este vorba doar despre Washington Post” autoarea observă că noua strategie a celor aflați la putere în SUA are ca scop diminuarea capacității presei de a impune responsabilitatea.
Potrivit Carlei Norrlöf, tăcerea nu este scopul. Obiectivul nu este monopolizarea presei scrise, ci monopolizarea efectelor acesteia.
„Când redacțiile importante sunt golite de personal prin concedieri și reduceri de costuri, așa cum ilustrează reducerea cu 30% a personalului anunțată recent de Washington Post, acestea își pierd capacitatea de a avea un impact. Știrile exclusive sunt ușor ignorate sau așteptate”, explică profesoara de științe politice de la Universitatea din Toronto.
Citește și
Anunț la Budapesta făcut de un oficial al administrației Trump : SUA vor finanţa „iniţiative pentru libertatea de exprimare” în Europa
Mai mult, atunci când o redacție importantă face parte dintr-un conglomerat care se confruntă cu fuziuni, controlul autorităților de reglementare și expunerea politică, independența poate fi limitată fără a fi nevoie de o instrucțiune explicită din partea conducerii.
În astfel de condiții, autocenzura devine rațională. Ea este implicită în articolele care nu sunt publicate niciodată, în anchetele care sunt abandonate deoarece ar putea atrage procese sau represalii din partea autorităților de reglementare și în acoperirea cu mănuși a politicienilor sau a personalităților din mediul de afaceri care ar putea complica viața companiei-mamă. Odată ce editorii înțeleg că anumite lupte au devenit responsabilități corporative, evitarea riscurilor devine noua normalitate.
O altă parte a strategiei, adaugă autorul, se referă la mass-media publică, unde ținta nu este doar capacitatea de investigare, ci și serviciile care depășesc granițele statale, demografia și ideologia.
Lăsarea fără fonduri a unor instituții precum „National Public Radio (NPR) și Public Broadcasting System (PBS), așa cum a făcut Trump, nu este doar o chestiune de nemulțumire culturală. Ideea este de a aplica o presiune structurală, erodând faptele comune pe care se bazează argumentul democratic”, adaugă Carla Norrlöf.
Citește și
Donald Trump, învins de Marele Juriu. Instanța a refuzat acuzarea democraţilor care au cerut ca militarii să refuze ordinele ilegale
Dar distribuția este probabil frontul cel mai subapreciat. Timp de mai bine de un deceniu, Twitter a funcționat ca sistem circulator central pentru discursul public american.
Apoi, Elon Musk a cumpărat platforma, a concediat personalul și a redenumit-o X.
„În scurt timp, a încetat să mai funcționeze ca sistem civic comun de distribuție a informațiilor verificate. Acum acordă prioritate angajamentului în detrimentul verificării, slăbește indiciile de credibilitate și face ca acoperirea să fie mai puțin previzibilă”, scrie autoarea.
În opinia ei, luate împreună, aceste mișcări formează un sistem. Jurnalismul și faptele încă există, dar lanțul care odată se întindea de la reportaje la realitatea comună și la răspunsul instituțional începe să se rupă.
Potrivit Carlei Norrlöf, reportajele exacte nu mai determină acțiuni, deoarece faptele pot fi publicate, verificate și totuși să nu declanșeze un răspuns. Când informația își pierde forța, urmează impunitatea.
„Asistăm la un atac sistemic asupra instituțiilor americane și asupra capacității publicului american de a trage la răspundere puterea. Democrația nu moare doar când discursul este interzis. Ea moare și când discursul veridic încetează să mai conteze”, concluzionează autoarea.
Citește și
România este cea mai „pro Trump” țară din UE. Părerea românilor și față de Vladimir Putin, conform celui mai recent sondaj Gallup
Editor : Sebastian Eduard
