De ce s-a temut Trump să ocupe „Insula Interzisă” a Iranului, cu toate că succesul era ca și garantat. Culisele unui coșmar politic
Stilul maximalist și neortodox al lui Donald Trump, un președinte ce caută mereu să fie în centrul atenției, a devenit încă și mai intens odată cu declanșarea războiului din Iran. Trump oscilează între abordări diplomatice și reacții agresive, în timp ce în culise se confruntă cu teama că întreg conflictul s-ar putea transforma într-o catastrofă, potrivit Wall Street Journal.
Trump se teme să trimită soldați americani în misiuni riscante din care unii dintre ei s-ar putea să nu se mai întoarcă, la fel ca alți președinți americani din trecut care au condus țara pe timp de război, au dezvăluit persoane apropiate de actuala administrație de la Washington.
În același timp, președintele SUA se lasă uneori distras de alte subiecte, precum planurile sale privind construirea sălii de bal de la Casa Albă sau evenimentele de strângere de fonduri pentru alegerile de anul acesta din Congresul american, spunându-le consilierilor săi că își dorește să abordeze și alte probleme în afară de război.
Trump s-a opus unei misiuni de cucerire a Insulei Kharg, numită și „Insula Interzisă”, de unde pornesc aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului, care ar fi implicat trimiterea de trupe terestre.
Cu toate că i s-a spus că misiunea se va încheia cu succes și că, prin ocuparea insulei, Statele Unite ar urma să aibă acces la Strâmtoarea Ormuz, lui Trump i-a fost teamă că armata americană va suferi pierderi umane inacceptabil de mari. Vor fi ținte ușoare, a spus președintele SUA.
În ciuda acestor temeri, Trump nu s-a ferit să lanseze amenințări fără să se consulte cu echipa sa de consilieri în securitate națională, inclusiv atunci când a dezvăluit planurile sale privind distrugerea civilizației iraniene.
Președintele american ar fi mizat pe ideea de a părea cât mai instabil pentru a-i forța pe iranieni să accepte cerințele negociatorilor americani.
Trump a vrut să își acorde singur Medalia de Onoare
În timpul conflictului, Trump a luat în considerare și posibilitatea de a-și acorda singur Medalia de Onoare – cea mai înaltă distincție militară a Statelor Unite, creată pentru a onora curajul și spiritul de sacrificiu.
La o întâlnire la Casa Albă cu donatori și membri ai administrației prezidențiale, Trump le-a spus o poveste prin care să ilustreze de ce ar merita să primească această medalie.
În timpul primului său mandat de președinte, Trump a zburat în Irak pentru a vizita trupele americane cu ocazia sărbătorilor de iarnă, iar avionul a aterizat noaptea pe o pistă neluminată.
Trump a descris în mod dramatic cum a numărat câți metri mai erau până când avionul avea să atingă solul și și-a amintit cât de înfricoșătoare a fost întreaga experiență. Piloții l-au asigurat mereu că totul este în ordine și au aterizat fără probleme.
El nu a putut să își acorde medalia pentru că unul dintre consilierii săi, David Warrington, nu i-a permis, a spus Trump. Remarca președintelui SUA ar fi fost o glumă, potrivit purtătoarei de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt.
„Succese militare uimitoare care nu aduc victoria”
Trump s-a lăudat în timpul campaniei electorale că va pune capăt războaielor din alte țări, însă a mizat pe faptul că va putea rezolva – cu ajutorul forțelor aeriene și navale ale Statelor Unite – o problemă de securitate națională cu care șapte administrații prezidențiale s-au confruntat înaintea sa.
Armistițiul din Iran este în pericol să se prăbușească oricând, criza din Golful Persic continuă, iar regimului de la Teheran i s-au alăturat noi lideri radicali care amenință că vor prelungi războiul – o operațiune militară despre care Trump a spus în repetate rânduri că va dura doar șase săptămâni.
Stilul impulsiv al președintelui SUA nu a fost niciodată testat în timpul unui conflict militar de lungă durată. Spre deosebire de operațiunea de succes din Venezuela, în Iran, Trump se confruntă acum cu un adversar mult mai dificil și care, până acum, nu a fost dispus să se supună cerințelor sale.
„Suntem martorii unor succese militare uimitoare care nu aduc victoria și vina este doar a președintelui și a felului în care el a ales să își îndeplinească funcția – cu lipsă de atenție la detalii și fără planificare”, a spus Kori Schake, cercetătoare de la American Enterprise Institute, care a făcut parte din Consiliul de Securitate Națională în mandatul lui George W. Bush.
Când consilierii lui Trump l-au întrebat de ce a amenințat Iranul în ziua Paștelui catolic folosind expresia „Slăvit fie Allah!” și a folosit înjurături în mesajul postat online, el a spus că a vrut să pară cât mai instabil și ofensator posibil, crezând că reacția sa îi va forța pe iranieni să revină la masa negocierilor, potrivit unor oficiali din administrația sa.
Era un limbaj pe care iranienii îl înțelegeau, a spus Trump, care s-a arătat mai apoi îngrijorat de consecințele amenințării sale și de reacția Teheranului.
Amenințarea lui Trump privind distrugerea unei întregi civilizații, două zile mai târziu, a fost o nouă postare improvizată de președintele SUA, care nu făcea parte din planul său de securitate națională.
În timp ce toată lumea era îngrozită de ce ar fi fost în stare să facă Trump dacă Iranul nu îi făcea pe plac, la Casa Albă, consilierii considerau mesajul președintelui ca fiind parte din tactica sa de negociere pentru a pune capăt unui război pe care Trump își dorea cu disperare să îl încheie.
Ceea ce și-a dorit Trump a fost să îi sperie pe iranieni și să încheie cât mai repede conflictul. Cu doar 90 de minute înainte de termenul limită al ultimatumului, Trump a anunțat armistițiul de două săptămâni.
Trump, bântuit de fantoma crizei ostaticilor americani din Iran
Știind că nu va mai putea candida la alegerile prezidențiale din 2028, Trump a ales să continue războiul din Iran chiar dacă sondajele arătau că războiul afectase deja negativ șansele candidaților republicani în alegerile din toamnă.
O victorie împotriva Iranului i-ar fi oferit șansa de a transforma ordinea mondială așa cum nu a reușit să o facă în primul său mandat, potrivit unor oficiali americani de top. Trump a spus că dacă operațiunea militară din Iran va fi un succes, America va salva lumea.
În culise, însă, Trump le-a spus consilierilor săi să fie atenți la cum reacționează piețele globale, inclusiv la mesajele sale publice, de teamă că războiul s-ar putea transforma într-o catastrofă.
După ce un avion militar american a fost doborât, Trump și-a amintit de criza ostaticilor americani din Iran (1979-81), unul dintre cele mai mari eșecuri de politică internațională ale unei administrații prezidențiale din SUA în vremurile moderne.
„Dacă te uiți la ce s-a întâmplat cu Jimmy Carter... cu elicopterele și ostaticii, [criza] i-a costat alegerile”, a spus Trump în luna martie. „Ce dezastru!”
Trump a fost uimit și de cât de ușor au reușit iranienii să închidă practic Strâmtoarea Ormuz. Un tip cu o dronă poate să o închidă, s-a mirat Trump, iritat fiind de faptul că o rută maritimă critică este atât de vulnerabilă.
Consilierii lui Trump se temeau că reacțiile haotice ale președintelui la evenimentele din Iran aveau să transforme războiul într-un coșmar politic de care îi va fi imposibil să mai scape.
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
