În timp ce președinția lui se clatină, Donald Trump este mai periculos ca niciodată. Pe cine se va răzbuna el, după eșecul din Iran

Mulți dintre partenerii Statelor Unite, care au avut o relație tensionată cu Washingtonul din cauza lui Donald Trump, și-ar dori ca președintele american să fie cât mai slăbit de toate greșelile pe care le-a făcut pe plan extern și de popularitatea sa tot mai scăzută. În ciuda multelor sale gafe, însă, Trump nu se va retrage în turnul său de fildeș de la Casa Albă, așa cum speră unii lideri, ci va căuta să se răzbune, mai ales pe aliații SUA pe care îi consideră vinovați pentru eșecul campaniei sale militare contra Iranului, se arată într-o analiză The Economist.

Pentru liderii autoritari ai unor țări precum China, Iran și alți adversari ai Statelor Unite, să supraviețuiești în fața campaniilor de presiune maximă lansate de Trump ar fi cea mai mare victorie de propagandă – chiar dacă acești autocrați nu au suferit atacuri la fel de virulente ca cele îndreptate de administrația Trump contra democrațiilor liberale.

Și o parte dintre aliații Statelor Unite și-ar dori ca Trump să șchiopăteze spre linia de sosire în a doua parte a mandatului său. Asta nu înseamnă că liderii de la Berlin, Riad sau Tokyo ar vrea ca Trump să piardă războiul din Iran sau să își recunoască înfrângerea în războiul comercial contra Chinei.

Slăbirea Americii îi îngrozește pe aliații ei din Europa, Asia și Orientul Mijlociu, care sunt la mulți ani distanță – în cel mai bun caz – de momentul când se vor putea apăra fără ajutorul superputerii care i-a protejat de atâta timp.

Dar, un președinte american furios și părăsit de prieteni, care renunță la planurile sale agresive și își concentrează mai mult atenția asupra construcției sălii de bal de la Casa Albă și a arcului său de triumf, este o viziune despre care multe guverne și-ar dori să devină realitate.

Ar aprecia deosebit de mult dacă o înfrângere categorică a republicanilor în alegerile din noiembrie ar slăbi puterea pe care Trump o deține asupra propriului său partid în Congresul american și ar duce la impunerea unor limite mai stricte asupra conducerii sale autocratice.

Donald Trump nu va ieși din scenă cu coada între picioare

Dar, toți cei care speră să îl vadă pe Trump afectat de multele sale eșecuri, nu îl înțeleg cu adevărat pe liderul de la Casa Albă, potrivit The Economist. Atât timp cât Trump rămâne comandantul suprem, el își poate asigura un loc în analele istoriei prin transformarea sau distrugerea actualei ordini mondiale.

Donald Trump nu va ieși din scenă cu coada între picioare. În schimb, el se va comporta ca o gorilă de munte care reacționează într-un mod cât mai violent cu putință în momentul în care simte că vremea ei se apropie de sfârșit. Această perspectivă ar trebui să îi îngrijoreze în special pe aliații SUA.

Un „spate-argintiu” (mascul adult) îmbătrânit este mai violent tocmai cu membrii propriului său grup. Nu ezită să își înfigă caninii în animalele subordonate care nu îi mai respectă autoritatea.

În schimb, atunci când se confruntă cu alți masculi puternici din grupuri rivale, gorilele de munte preferă să evite lupta directă și apelează la demonstrații de forță zgomotoase în încercarea de a-și intimida adversarul.

În primul său mandat de președinte, Trump a criticat elita americană postbelică pentru că nu s-a folosit de puterea și bogățiile inegalabile ale Statelor Unite pentru a promova interesele naționale și că au implicat America în războaie fără sfârșit pornite din convingerea naivă că ar putea face lumea mai bună.

În al doilea mandat, însă, Trump a început să folosească o retorică semi-imperialistă, declarând că foștii președinți americani au fost „proști” când au cedat controlul asupra Groenlandei, după Al Doilea Război Mondial, și asupra Canalului Panama. Trump a promis că va pune stăpânire pe ambele teritorii.

Trump, despre schimbarea regimului de la Teheran: „Este problema lor”

Cuvintele sale nu au fost doar amenințări deșarte. La începutul anului, trupele americane l-au răpit pe liderul Venezuelei din propria lui casă, ceea ce i-a permis lui Trump să aleagă un alt conducător în fruntea țării bogate în petrol, care să respecte cerințele Washingtonului.

Acum, în al șaselea său an ca președinte, conducerea lui Trump și-a însușit un al treilea obiectiv, pe lângă îndreptarea așa-ziselor greșeli ale predecesorilor săi și reinstaurarea dominației americane în emisfera vestică: răzbunarea.

Dorința de răzbunare l-a convins pe Trump să se alăture campaniei militare a Israelului contra Iranului, cu jumătate de an în urmă. Trump abia aștepta să aibă ocazia să îi elimine pe liderii de top ai Iranului și să le distrugă forțele armate, indiferent dacă acest lucru avea să îmbunătățească sau nu condițiile de trai ale iranienilor, potrivit dezvăluirilor făcute de Maggie Haberman și Jonathan Swan, doi corespondenți de la Casa Albă, în cartea „Regime Change: Inside the Imperial Presidency of Donald Trump”.

Regimul iranian a umilit mai mulți președinți americani și a încercat să îl asasineze pe Trump. Acum, el a avut șansa să se răzbune.

Unul din obiectivele oficiale ale campaniei contra Iranului era răsturnarea guvernului despotic de la Teheran, dar pe Trump nu îl interesa acest lucru. În timpul unei ședințe cu consilierii săi, președintele american a descris „schimbarea de regim” drept „problema lor”.

Nu se știe dacă Trump se referea la poporul iranian sau la Israel când a spus „problema lor”, dar răzbunarea era cu siguranță principalul obiectiv pe care îl urmărea.

Cât timp victoria contra Iranului rămâne imposibil de obținut, Trump va căuta să se răzbune

Acum, când Strâmtoarea Ormuz rămâne în continuare închisă, furia lui Trump este îndreptată, în mare măsură, împotriva aliaților și partenerilor săi din Europa, Asia și lumea arabă, pe care președintele american îi consideră responsabili pentru eșecul redeschiderii acestei rute comerciale cruciale.

Cât timp victoria rămâne imposibil de obținut, este de așteptat ca Trump să dorească să se răzbune. Lista țintelor plauzibile este una lungă. Anumiți membri NATO, în special Canada și Danemarca, dar și alte state, precum Ucraina, Coreea de Sud și Cuba, l-au enervat pe Trump de-a lungul anilor. Marile „bestii” din grupurile rivale, precum Xi sau Putin, au mai puține motive să se teamă de Trump.

Trump, care se consideră un mascul alfa din toate punctele de vedere, nu ar fi putut niciodată să accepte să părăsească în liniște biroul oval. Acum că dominația sa este pusă la grea încercare, el este mai periculos ca niciodată.

Editor : Raul Nețoiu