Analiză Negocieri dure pentru un acord nuclear SUA-Iran. Șansele lui Donald Trump de a-și impune condițiile în fața Teheranului

Președintele american Donald Trump - deși autor al unei cărți denumită „Arta negocierii” - nu a avut prea mult succes în a încheia acorduri. Rusia a respins propunerile sale de a pune capăt războiului din Ucraina, Israel și Hamas i-au sfidat eforturile de a pune capăt războiului din Gaza, iar China nu pare dispusă la un acord care să pună capăt războiului comercial Washington-Beijing, remarcă jurnaliștii Politico. Însă, în ceea ce privește Iranul, lucrurile ar putea sta altfel.

Negociatorii din SUA și Iran s-au întâlnit în Oman sâmbăta trecută și, din nou, în acest weekend, pentru discuții față în față despre încheierea programului nuclear iranian. Iar Trump, care a renunțat la acordul nuclear inițial din 2015, în timpul primului său mandat, este acum bine poziționat pentru a obține un acord durabil.

Ce fel de înțelegere cu Iranul își dorește Donald Trump

De când SUA au renunțat la acordul care limita programul nuclear al Iranului, în 2018, Teheranul și-a accelerat îmbogățirea uraniului, un pas esențial către construirea unei arme nucleare. Prin urmare, nevoia unei soluții rapide este mai urgentă ca niciodată, arată jurnaliștii de peste ocean.

În prezent, există trei aspecte ale activităților nucleare ale Iranului care sunt deosebit de îngrijorătoare. În primul rând, după ce a implementat centrifuge avansate, țara și-a extins masiv capacitățile de îmbogățire a uraniuui. O poate face acum într-un ritm mult mai rapid.

În al doilea rând, deoarece produce uraniu puternic îmbogățit încă din 2021, Iranul a acumulat în prezent aproximativ 275 de kilograme din acest metal, îmbogățit la 60%. Conform dpa, analiştii consideră că pentru o armă nucleară ar fi suficiente doar 50 de kg de uraniu îmbogăţit puţin peste 90%.

Iar, în cele din urmă, la sfârșitul anului trecut, serviciile de informații americane au ajuns la concluzia că Iranul examinează modalități de a construi un stoc de arme rudimentare în câteva luni, în loc să aștepte un an sau mai mult pentru ca inginerii săi să fabrice o armă care ar putea fi lansată pe o rachetă balistică.

Cum vor aborda Statele Unite problema acordului nuclear cu Iranul

Voci din cadrul administrației Trump îndeamnă la acțiuni concurente. O facțiune, condusă de secretarul de stat Marco Rubio și de consilierul pe probleme de securitate națională Mike Waltz, consideră că o abordare diplomatică va eșua, deoarece Iranul nu poate fi de încredere, și favorizează o campanie militară.

O a doua facțiune, condusă de vicepreședintele JD Vance și de ministrul Apărării Pete Hegseth, consideră că utilizarea forței este prea riscantă și favorizează o soluție diplomatică.

Trump, în schimb, și-a arătat sprijinul pentru ambele facțiuni. A amenințat în mod repetat cu folosirea forței, spunând: „Dacă nu ajung la o înțelegere, vor fi bombardamente... Vor fi bombardamente cum nu au mai văzut până acum”. Iar pentru a-și susține amenințarea, SUA au mutat capacități militare semnificative în regiune - inclusiv două portavioane de atac și cel puțin șase bombardiere B2 capabile să lanseze GBU-57 „bunker buster”, care poate penetra 60 de metri de beton înainte de detonare.

În același timp, Trump s-a adresat liderului suprem Ayatollahul Ali Khamenei pentru a propune negocieri directe, indicând dorința de a rezolva problema prin diplomație. El l-a trimis pe principalul său emisar pentru pace, Steve Witkoff, să conducă discuțiile și a luat legătura cu președintele rus Vladimir Putin, îndemnând Moscova să ajute la convingerea Teheranului de necesitatea unui acord.

Măsurile de constrângere ale lui Trump au condus la primele discuții directe între SUA și Iran din ultimul deceniu - ceea ce nu este puțin lucru, remarcă jurnaliștii americani. Și, în mod crucial, Teheranul pare să înțeleagă că alternativa la diplomație ar fi confruntarea militară directă, într-un moment în care este poate mai slab decât a fost vreodată de la războiul Iran-Irak, din anii 1980.

Axa de rezistență pe care Iranul a construit-o cu greu în ultimele decenii, pornind din Iran și trecând prin Irak, Siria și Liban, a fost efectiv dezmembrată în ultimele șase luni de loviturile israeliene și de înlăturarea lui Bashar Assad de la Damasc. Țara însăși a fost slăbită, din punct de vedere militar, după ce cele două atacuri masive cu rachete și drone împotriva Israelului nu au reușit să producă prea multe pagube și după represaliile Israelului, care au decimat apărarea aeriană a Iranului din jurul capitalei și instalațiile sale de producție de rachete balistice.

Iranul se află, de asemenea, sub o presiune economică semnificativă, deoarece sancțiunile care durează de zeci de ani au adus Teheranul aproape de prăpastia economică.

 Așadar, se pare că principalii lideri iranieni au reușit să îl convingă pe Khamenei de faptul că lipsa unui acord ar duce la război, precum și la un colaps economic pe plan intern, ce ar putea amenința regimul. Astfel, începerea actuală a discuțiilor subliniază faptul că ambii lideri sunt interesați de un acord.

În timp ce multe persoane din SUA au criticat acordul din 2015, pentru că permitea Iranului să mențină instalațiile de îmbogățire a uraniului și excludea limitele privind forțele balistice ale Iranului și activitățile regionale destabilizatoare, de data aceasta Teheranul a sugerat că este deschis să discute probleme regionale, precum și limite stricte și verificabile privind programul său nuclear. Cu toate acestea, există linii roșii clare - cum ar fi orice cerere de dezmembrare a programului său nuclear și a capacităților de rachete balistice. Aceasta înseamnă că totul depinde de cât de departe vrea Trump să meargă. 

După încheierea primei runde de discuții, trimisul special al SUA pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a declarat că doar îmbogățirea peste 3,67% va fi interzisă - precum în acordul din 2015. Dar, o zi mai târziu, el a indicat că „un acord Trump” ar trebui să includă eliminarea oricărei îmbogățiri nucleare. Între timp, Trump însuși a declarat: „Iranul trebuie să scape de conceptul de armă nucleară”. 

În general, având în vedere starea de slăbiciune a Iranului și dorința lui Trump de a încheia un acord, succesul este posibil, scrie Politico. Cu toate acestea, este mai probabil ca acordul final - dacă va exista unul - să semene mai degrabă cu cel din 2015, pe care Trump l-a descris în mod repetat drept „cel mai prost acord din istorie”, decât cu ceva strict, arată aceeași sursă.

Editor : C.A.