Hotărârea președintelui american Donald Trump de a distruge ordinea mondială actuală a dat naștere unei industrii artizanale dedicate explicării viziunii sale asupra modului în care funcționează lumea și asupra rolului Americii în aceasta. Profesorii și experții au invocat politica marilor puteri și realismul nemilos, precum și președinții anteriori și oamenii puternici și autoritari. Dar există o nouă teorie care atrage atenția. Aceasta susține că mandatul lui Trump seamănă cel mai mult cu epoca familiilor regale din secolul al XVI-lea, precum cea a Tudorilor și a Habsburgilor, relatează The New York Times.
O caracteristică esențială a acestei abordări „neo-regaliste” (n.red. termenul „neoroyalism”, adaptat aproximativ în lb. română ca neo-regalism) este că elaborarea politicilor economice globale se bazează pe legături personale, familiale și de afaceri, mai degrabă decât pe interesul național, avantajul competitiv, prosperitatea comună sau creșterea pe termen lung.
Termenul „neo-regalism” pentru a-l descrie pe liderul de la Casa Albă a fost inventat de doi politologi, Abraham L. Newman de la Georgetown și Stacie Goddard de la Wellesley College.
În Statele Unite, „politica externă a devenit un instrument de canalizare a banilor și a statutului către Trump și cei mai apropiați asociați ai săi”, au explicat cei doi într-un recent articol de opinie publicat în The New York Times. „În loc să concureze cu rivalii, Trump este dispus să colaboreze cu ei pentru a promova interesele curții sale”.
Referința la monarhie a avut rezonanță deoarece surprinde stilul imperios de guvernare al președintelui american, schimbările sale de politică și disprețul său față de regulile internaționale de lungă durată — fără a mai menționa admirația sa pentru monarhia britanică. Teoria are multe în comun cu tipul de capitalism clientelar practicat de autoritari precum Ferdinand Marcos în Filipine și Vladimir Putin în Rusia.
Ambele descriu un sistem construit în jurul unei grupări de elite din mediul de afaceri și politic care utilizează politica economică în scopuri personale.
Filipe Campante, profesor la Universitatea Johns Hopkins, susține că abordarea lui Trump este dăunătoare pentru economie. Elaborarea politicilor „nu mai vizează creșterea competitivității pe piață, ci relațiile”, a afirmat Campante. Câștigătorii nu sunt „neapărat persoanele care au cele mai bune idei sau cele mai bune proiecte”, a afirmat el, o situație care afectează „creșterea economică, productivitatea și prosperitatea”.
Cei care nu fac parte din cercul președintelui american sau care se opun acestuia sunt amenințați cu pedepse și excluderea din contractele guvernamentale, aprobările de reglementare și alte beneficii, notează sursa citată.
După ce Elon Musk a început să-l critice primăvara trecută, Donald Trump a amenințat că va întrerupe legăturile guvernului cu vastul imperiu de afaceri al miliardarului.
„Cea mai simplă modalitate de a economisi bani din bugetul nostru, care se ridică la miliarde și miliarde de dolari, este să încetăm subvențiile și contractele guvernamentale acordate lui Elon”, a scris liderul de la Casa Albă pe Truth Social.
Deciziile politice motivate în principal de profitul personal sau de răzbunare subminează creșterea economică. Premiul Nobel pentru economie din 2024 a fost acordat pentru cercetările care au demonstrat că concentrarea puterii, a resurselor și a oportunităților în mâinile unei elite politice restrânse limitează dezvoltarea și prosperitatea.
Un caz recent este acordul neobișnuit de a crea o versiune americană a TikTok, aplicația de social media creată de compania chineză ByteDance. O lege motivată de preocupări legate de securitatea națională și susținută de republicani și democrați a impus TikTok să renunțe la proprietatea chineză sau să înceteze activitatea.
Însă noul acord, aprobat de administrație, permite platformei, pe care Trump are peste 16 milioane de urmăritori, să continue să funcționeze în Statele Unite.
Printre cei mai mari investitori în noua entitate TikTok se numără aliați și parteneri de afaceri ai familiei liderului american sau ai cercului său restrâns: Gigantul software Oracle, cofondat de Larry Ellison, un susținător apropiat al lui Trump; MGX, o firmă de investiții din Emiratele Arabe Unite care a încheiat un acord cu compania de criptomonede a familiei Trump; și Silver Lake, care a colaborat cu firma de capital privat fondată de ginerele președintelui, Jared Kushner.
Acordurile care permit companiei Nvidia să vândă cipuri către China, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită și care extind garanțiile militare către Qatar se încadrează, de asemenea, în modelul neoroyalist.
Această politică economică depășește sfera afacerilor. Donald Trump a recunoscut că a majorat tariful Elveției de la 30% la 39%, deoarece fosta președintă a Confederației, Karin Keller-Sutter, „m-a enervat”.
El a declarat că a impus tarife de 50% asupra Braziliei deoarece guvernul a refuzat să oprească urmărirea penală a aliatului său politic, fostul președinte brazilian Jair Bolsonaro, care a fost găsit vinovat de complot pentru organizarea unei lovituri de stat.
Elaborarea de politici în interes propriu creează incertitudine și împiedică investițiile, deoarece regulile care guvernează deciziile și contractele sunt confuze. Și face mai dificilă realizarea lucrurilor.
Canalele tradiționale de comunicare cu puterile străine au fost adesea ineficiente, deoarece o mare parte din puterea de decizie aparține cercului președintelui american. În locul birocrației, există o suită regală, a spus Newman de la Georgetown.
Când Trump se gândea dacă să intre oficial în cursa prezidențială în 2015, a lansat o marcă de parfumuri pentru bărbați numită Empire. Pentru că, a explicat el, „fiecare bărbat are propriul său imperiu de construit”.
Imperiul financiar al lui Trump și al celor mai apropiați aliați ai săi este în plină expansiune. Până în prezent, se estimează că imperiul familiei sale a câștigat cel puțin 1,4 miliarde de dolari.
Citește și:
Raport devastator despre democrație în America lui Trump: „O alunecare asumată către autoritarism” (HRW)
Renașterea „teoriei nebunului”. Strategia din spatele aparentei lipse de predictibilitate a lui Trump și riscul unui efect de bumerang
Editor : A.M.G.
