Paradoxul nord-coreean al lui Donald Trump: Umbra Iranului maschează o amenințare nucleară pentru care SUA nu au găsit nicio soluție

Avertismentul directorului general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) despre dezvoltarea semnificativă a capacităților nucleare ale Coreei de Nord, inclusiv prin extinderea activităților de îmbogățire a uraniului, scoate în evidență diferența clară dintre retorica Statelor Unite privind „denuclearizarea completă” a Peninsulei Coreene și realitatea de pe teren – un paradox pe care administrația Trump trebuie să îl rezolve pentru a evita o criză și mai mare în regiune.

Statele Unite nu și-au schimbat obiectivul oficial al denuclearizării Peninsulei Coreene, care rămâne adânc înrădăcinat în limbajul politic oficial. Continuitatea sa reflectă un consens care s-a păstrat de zeci de ani și potrivit căruia orice abatere de la acest obiectiv riscă să justifice proliferarea nucleară.

Un obiectiv nerealist riscă să distorsioneze strategia generală și să irosească timpul, energia și resursele dedicate în acest sens, în ciuda naturii urgente a problemei, se arată într-o analiză Newsweek.

Progresul nuclear al Coreei de Nord vine într-un moment în care țara și-a consolidat alianța sa militară cu Rusia, o mare putere nucleară care a susținut dezvoltarea armatei nord-coreene în schimbul ajutorului primit în războiul contra Ucrainei.

Acestea nu sunt semnele unui program înghețat sau negociabil: ele indică o consolidare și creștere a capacităților nucleare ale Phenianului.

O poliță de asigurare atomică pentru descurajarea inamicilor

Coreea de Nord nu așteaptă să apară rezultate din discuțiile cu SUA și Coreea de Sud, ci își construiește singură un avantaj în relația cu aceste țări – o poliță de asigurare atomică pentru descurajarea inamicilor săi.

Cât timp politica americană rămâne ancorată în denuclearizarea completă a Coreei de Nord, Statele Unite riscă să negocieze în privința unei ținte tot mai greu de atins.

Prima încercare a lui Trump de a ajunge la o înțelegere cu liderul nord-coreean Kim Jong Un, precedată de amenințarea sa de a dezlănțui „foc și furie” împotriva Phenianului, s-a încheiat cu summitul din Singapore din 2018, unde ambele tabere s-au angajat să meargă pe calea denuclearizării.

Abordarea lui Trump a fost lăudată de susținătorii săi, însă criticată de adversari pentru lipsa unor rezultate concrete. În final, stilul diplomatic neobișnuit al președintelui american a redus tensiunile, dar nu a produs pași concreți înspre dezarmarea nucleară. Acum, lucrurile se îndreaptă rapid în direcția opusă.

Dacă Trump continuă să ignore realitatea și să lege negocierile de obiectivul denuclearizării complete, în timp ce Coreea de Nord produce arme într-un ritm accelerat, diplomația va deveni doar un exercițiu de retorică.

În timp ce SUA sunt cu ochii pe Iran, Coreea de Nord își dezvoltă arsenalul nuclear

Orice acord preliminar pare a fi insuficient. În locul dezarmării, o cale mai plauzibilă este cea a controlului armelor: restricții negociate, înghețări sau măsuri de transparență menite să limiteze programul și nu să îl elimine.

Această abordare nu ar rezolva problema Coreei de Nord, dar ar putea reduce clar riscul izbucnirii unei crize într-una din cele mai periculoase regiuni ale lumii.

Atenția strategică a Statelor Unite este îndreptată înspre Iran și Orientul Mijlociu, acolo unde riscul nuclear este descris de Washington drept imediat și volatil, ceea ce a dus și la declanșarea războiului la finalul lunii februarie.

Pericolul unui Iran înarmat nuclear era real, însă contestat, spre deosebire de Coreea de Nord, care deține deja un arsenal tot mai mare de arme nucleare testate și continuă să își extindă capacitățile militare.

Avertismentul AIEA în legătură cu programul nuclear al Coreei de Nord indică faptul că a intrat într-o fază mai avansată și mai diversificată, Phenianul prezentând o amenințare mai mare la adresa regiunii și a Americii continentale.

Nord-coreenii dezvoltă rachete balistice intercontinentale cu care ar putea lovi teritoriul principal al Statelor Unite.

Paradoxul nord-coreean este inevitabil

Următoarea fază a relației SUA-Coreea de Nord nu ține de capacitatea lui Trump de a organiza un nou summit între cele două țări – un rezultat relativ ușor de obținut – ci de cât de dispus va fi Washingtonul să își alinieze obiectivele cu situația reală.

Păstrarea denuclearizării ca obiectiv oficial asigură continuitate diplomatică și previne apariția unor tensiuni între SUA și aliații lor. În același timp, anunțul AIEA arată clar că timpul rămas pentru realizarea acestui obiectiv este aproape de final, dacă nu s-a scurs deja.

Acest lucru nu înseamnă că Statele Unite trebuie să accepte Phenianul ca o putere nucleară legitimă, ci doar să recunoască faptul că a insista asupra îndeplinirii unui obiectiv final imposibil de atins poate bloca obținerea unor rezultate mai limitate, dar tangibile de reducere a riscurilor.

Paradoxul nord-coreean este inevitabil. Pentru a obține rezultate concrete, președintele american cel mai în măsură să redeschidă discuțiile cu Kim Jong Un se găsește în situația în care trebuie să abandoneze chiar premisa pe care aceste negocieri s-au bazat până acum.

Editor : Raul Nețoiu