„Proiectul Libertate” are toate ingredientele unui episod clasic din „Trump Show”, serialul de reality pe care restul lumii nu doar că trebuie să-l urmărească, ci să-l și trăiască și să supraviețuiască. Are o întorsătură dramatică de situație, este scăldat într-o lumină beatifică auto-proiectată, iar trailerul părea mult mai promițător decât realitatea, notează The Guardian într-o analiză.
Trump a petrecut un weekend prelungit în Florida, bătând toba războiului. Iranul nu a „plătit un preț suficient de mare” pentru faptele sale rele din trecut, a scris el într-o postare online, înainte de a-și încuraja vineri după-amiază mulțimea entuziastă din cea mai mare comunitate de pensionari din America.
„Știți că suntem în război, pentru că probabil sunteți de acord că nu putem lăsa nebunii să pună mâna pe arme nucleare. Sunteți de acord?”, a întrebat el, iar mulțimea în vârstă de susținători ai lui Trump a strigat în semn de aprobare.
Duminică după-amiază, însă, când liderul de la Casa Albă s-a apucat din nou să scrie pe platforma sa Truth Social, starea lui de spirit se schimbase radical. Președintele american a revenit la atitudinea specifică unui laureat al Premiului Nobel pentru Pace, promițând un gest umanitar de neuitat: eliberarea navelor și a echipajelor blocate în Golf din cauza războiului cu Iranul. Era dispus să facă acest lucru nu doar pentru SUA și Orientul Mijlociu, ci în special în numele „țării Iran”.
În această nouă abordare a impasului din Golf, reprezentanții SUA și ai Iranului purtau „discuții foarte constructive” – o schimbare radicală față de respingerea categorică de către Trump a ultimei propuneri de pace a Teheranului, cu doar câteva ore înainte.
Acesta a fost un alt element caracteristic al „Trump Show”: o veste surprinzător de bună, cu doar câteva ore înainte de deschiderea piețelor. Postarea sa a determinat o scădere semnificativă a prețului petrolului, deși temporară, aducând profituri celor care au pariat corect. Rapoarte recente au confirmat că volatilitatea generată de Trump a adus câștiguri substanțiale celor care au efectuat tranzacții de milioane de dolari chiar înainte de anunțurile prezidențiale.
Cu siguranță, este vorba de mai mult decât o simplă manipulare a pieței. Nu este un secret faptul că Trump a devenit din ce în ce mai neliniștit în această situație de incertitudine, între război și pace, generată de armistițiul în vigoare de o lună și de închiderea pe termen nedeterminat a strâmtorii Ormuz, cu toate perturbările economice pe care le implică.
Pe piețele financiare internaționale, el și-a câștigat deja porecla de „Taco” (Trump Always Chickens Out/ Trump dă înapoi întotdeauna). Săptămâna trecută, un trader i-a spus lui Javier Blas, editorialist la Bloomberg, că liderul american a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Nacho” (Not A Chance Hormuz Opens/ Nici vorbă ca strâmtoarea Ormuz să se deschidă).
Deși uneori a dat dovadă de nonșalanță față de această situație, nu este un secret că Trump are accese de nerăbdare furioasă. A fost disperat să schimbe cursul evenimentelor. Până acum, miza a fost dacă va rupe status quo-ul prin pace sau prin război.
Statele Unite și-au refăcut forțele pe parcursul perioadei de încetare a focului. În prezent, dispun de trei portavioane în regiune, iar avioanele-cisternă de realimentare acoperă spațiul aerian din Orientul Mijlociu. Joi, liderul american a fost informat de către conducătorii săi militari cu privire la opțiunile pe care le are la dispoziție.
Potrivit Axios, una dintre aceste opțiuni era deschiderea forțată a strâmtorii prin intervenția Marinei SUA, cu folosirea armelor dacă era necesar. Aceasta părea o posibilitate reală, dar, în ultimul moment, se pare că cel de-al 47-lea președinte american s-a abătut de la acest pariu riscant și a ales o abordare mai prudentă.
„Proiectul Libertate” oferă îndrumare navelor comerciale în traversarea strâmtorii, nu protecția unei escorte navale. Este, în mare parte, o redenumire a unei operațiuni de coordonare deja în desfășurare, denumită „Maritime Freedom Construct”, care promova o rută care urma partea sudică a strâmtorii Ormuz. Trump, în stilul său caracteristic, i-a dat un nume mai atrăgător.
Transformând-o însă într-o inițiativă prezidențială, el a ridicat considerabil miza. Regimul de la Teheran, care nu se remarcă prin instinctele sale umanitare, nu ar fi acceptat niciodată ideea unei fapte bune săvârșite în numele său. Pentru Gărzile Revoluționare, totul se reduce la cine controlează strâmtoarea, iar acestea sunt în mod evident pregătite să-și asume riscuri pentru a-și păstra principalul punct de pârghie. Prima informație privind o navă comercială atacată de „proiectile necunoscute” a apărut la câteva ore după anunțul lui Trump pe Truth Social, iar luni după-amiază o navă de marfă operată de sud-coreeni a semnalat o explozie și un incendiu la bord.
„Proiectul Libertate” ar putea, așadar, să constituie o cale rapidă către reluarea ostilităților, o perspectivă pentru care Statele Unite se pregătesc oricum. Acesta are avantajul de a prezenta circumstanțele unei reveniri la luptă în așa fel încât Iranul să fie perceput ca agresor.
Cealaltă cale de ieșire din impas este revenirea la masa negocierilor și, în cele din urmă, ajungerea la un compromis privind programul nuclear al Iranului, similar celui care era în discuție în momentul în care Donald Trump și Benjamin Netanyahu au declanșat războiul, pe 28 februarie.
Principalul obstacol în calea unui acord în acest moment este convingerea fiecărei părți că cealaltă va ceda prima. Iranul se află într-adevăr într-o situație extrem de dificilă. Un milion de iranieni și-au pierdut locurile de muncă de la începutul războiului, iar mulți alții nu își primesc salariile; în același timp, inflația la produsele alimentare depășește 100%.
Regimul consideră însă că există suficiente breșe în blocada impusă de SUA – unele nave reușind să treacă, iar rutele de export terestre fiind menținute cu greu – pentru a putea, cumva, să reziste. Iranul a trecut prin situații mult mai grave, iar faptul că atitudinea sfidătoare a Teheranului pe scena internațională se face în detrimentul populației nu este nimic nou.
Garda Revoluționară și ceilalți factori de decizie iranieni rămași la putere pariază că Trump va fi cel care va ceda primul. S-ar putea să fie surprinși că nu a făcut-o deja. El este preocupat în mod special de fluctuațiile piețelor și știe că un rezultat slab al republicanilor la alegerile parlamentare din noiembrie i-ar slăbi grav președinția.
Cel puțin pentru moment (iar președintele SUA ar putea să-și schimbe din nou poziția într-o clipă, printr-o postare pe Truth Social), Trump rămâne ferm pe poziția sa, cerând ca Iranul să renunțe definitiv la programul său nuclear, ca principală condiție pentru încheierea definitivă a războiului.
În general, pe măsură ce anul a avansat, el a dat semne că acordă mai puțină importanță sondajelor de popularitate și mai multă atenție impactului pe care îl lasă asupra lumii, chiar dacă acest impact se măsoară în cratere de bombe. Un profil publicat săptămâna trecută în revista „The Atlantic” cita surse din cercul restrâns al lui Trump, care afirmau că acesta a încetat să se mai compare în privat cu personalități precum Washington și Lincoln și că acum are ca modele pe Alexandru cel Mare, Iulius Cezar și Napoleon.
„În ultima vreme, a tot vorbit despre faptul că este cea mai puternică persoană care a trăit vreodată”, a spus un apropiat al său. „Vrea să rămână în istorie ca cel care a realizat lucruri pe care alții nu le-au putut face, datorită puterii sale extraordinare și forței sale de voință”.
Încă o astfel de mentalitate pe scena mondială reprezintă un episod din „Trump Show” pe care nimeni nu vrea să-l vadă. Cel puțin unii dintre împărații din istorie aveau pe cineva lângă ei care să le amintească de slăbiciunile lor omenești. La Casa Albă nu mai există nimeni care să facă asta pentru Trump, notează sursa citată.
Citește și:
„Cunoștințele nu pot fi distruse prin bombardamente”. Evaluarea serviciilor de informații ale SUA privind programul nuclear iranian
„Proiectul Libertate este Proiectul Impas” spune șeful diplomației de la Teheran despre inițiativa lui Trump privind Strâmtoarea Ormuz
Editor : A.M.G.
