Guvernul din Liban a avut săptămâna trecută o sedinţă care părea ca oricare alta, dar rezultatul ei a scos oamenii în stradă, nu doar la Beirut, ci în toată ţara. S-a propus impunerea mai multor taxe, dar cea care a atras cel mai mult atenţia era plata a 6 dolari pe lună pentru convorbirile telefonice făcute cu ajutorul aplicaţiei WhatsApp.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Serviciile de telecomunicaţii din Liban sunt printre cele mai scumpe din lume. Pentru populaţia tânără în mod special, care şi aşa abia se descurcă în economia instabilă libaneză, preţul impus pentru un serviciu gratuit a fost prea mult.
Chiar dacă taxa pe vorbit, scânteia care a scos sute de mii de oameni furioşi din case, a fost anulată, protestele începute săptămâna trecută sunt încă în derulare. Libanezii le reproşează politicienilor că sunt corupţi şi că nu sunt interesaţi ca ţara să aibă o economie funcţională.
Cum să pierzi încrederea oamenilor - destabilizezi economia
O parte dintre miniştrii guvernului de la Beirut au demisionat, dar gestul este considerat nesemnificativ de mulţimea care vrea acum o grevă generală în tot Libanul. Saad Hariri, premierul rămas încă în funcţie, are de egalat moştenirea grea lăsată de tatăl său, Rafik Hariri, politicianul care a făcut Libanul cunoscut în lume, şi care, deşi era contestat, a ştiut să întărească economia libaneză şi deci să ridice nivelul de trai al oamenilor.
La presiunea străzii, Saad Hariri a făcut în doar 72 de ore un pachet de reforme pe care le-a prezentat ieri publicului. Propunerile generoase includ tăierea la jumătate a salariilor unor funcţionari importanţi, stabilirea unei comisii responsabile cu anticorupţia, numirea unor organisme care să reglementeze sectorul energiei şi telecomunicaţiilor şi aşa mai departe.
Lumea a ascultat, dar nimeni nu a crezut promisiunile premierului Hariri, aşa că protestatarii continuă să rămână pe poziţie. Prevăzător, prim-ministrul a menţionat în discursul său că, deşi propune reforme, este conştient că populaţia vrea să îşi exprime nemulţumirile în public.
Când „destul" poate deveni „revoluţie”
„Revoluţie!” Asta au strigat libanezii după ce au auzit noile planuri ale guvernului Hariri. Iar acest cuvânt a atras şi mai mult atenţia politicienilor. Mai ales că, de data aceasta, protestatarii din toată ţara au fluturat doar steagul Libanului şi niciunul dintre simbolurile vreunui partid politic. Este primul protest care nu are niciun fel de implicare regilioasă, cei de toate confesiunile s-au adunat la un loc pentru că sunt afectaţi deopotrivă de acelaşi rău: corupţia.
Guvernul de la Beirut este unul sectar, în care rolurile guvernamentale, dar şi numărul de locuri în parlament sunt distribuite în funcţie de grupările etnice din ţară, dar şi după religie. Până acum mişcările politice au fost dirijate de aceste linii de demarcaţie, care se răsfrângeau asupra populaţiei.
În Liban s-a produs deja un fel de revoluţie. Musulmanii, creştinii, tinerii, bătrânii, şiiţii, suniţii, druzii, maroniţii etc s-au reunit împotriva corupţiei politicienilor sectari, cei care le-au spus până acum că dacă trăiesc împreună ca un singur popor nu le va fi bine.
Principalele minorităţi în Liban
musulmani suniţi, 27.65%
musulmani şiiţi, 27.35%
catolici maroniţi, 21.71%
ortodocşi greci, 7.34%
druzi, 5.74%
armeni, 2.64%
diferite minorităţi creştine, 1.28%
