20 de ani de la moartea prinţesei Diana

Data actualizării: Data publicării:
printesa diana

S-au împlinit în această noapte 20 de ani de la moartea Prinţesei Diana într-un accident de maşină, în Paris. Avea doar 36 de ani. Dispariţia celei supranumite Prinţesa Inimilor a provocat multă durere în rândul admiratorilor ei, care aşează în fiecare an mii de buchete de flori la porţile Palatului Westminster.

Lady Diana, prințesă de Wales, numită de britanici ''prințesa inimilor'', a fost și rămâne una dintre cele mai influente personalități feminine ale secolului XX. Ea a intrat în istorie prin frumusețe, naturalețe, eleganță, bunătate, câștigând simpatia lumii întregi.

Diana Frances Spencer s-a născut la Park House, Sandringham în Norfolk, la 1 iulie 1961. A fost fiica mai mică a lui John Spencer, viconte Althorp (mai târziu conte Spencer) și a lui Frances Spencer, vicontesă Althorp. A avut două surori mai mari, Sarah și Jane, și un frate mai mic, Charles. Familia Spencer a fost apropiată familiei regale britanice din anii 1600.

Diana a crescut în Park House, cunoscându-i din copilărie pe prinții Charles și Andrew. A studiat acasă până la nouă ani, apoi a urmat cursurile școlii Riddlesworth Hall din Norfolk, după care a devenit elevă a West Health Girls' School din Kent. A fost pasionată de înot, balet, tenis, ski, potrivit site-ului www.britishroyals.info.

S-a mutat la Londra înainte de a împlini 17 ani. La sugestia mamei, a luat cursuri de bucătărie, a lucrat ca instructor de dans, apoi a început să lucreze ca educatoare la Young England School. Deși îl cunoștea pe prințul Charles din copilărie, prima întâlnire serioasă, când acesta s-a gândit că ar fi o soție potrivită pentru el, a fost în vara anului 1980, în timpul unui weekend petrecut la țară. Charles a invitat-o la o plimbare pe iahtul regal Britannia, apoi a invitat-o la castelul Balmoral, unde Diana a fost primită de regina Elisabeta a II-a, de prințul Phillip și de Regina Mamă Elisabeta. Apoi, cuplul a avut mai multe întâlniri în Londra, iar șase luni mai târziu prințul a cerut-o în căsătorie și Diana a acceptat. Logodna celor doi a avut loc la 24 februarie 1981, iar căsătoria la 29 iulie același an, în Catedrala St. Paul, în prezența a 3.500 de persoane. Ceremonia a fost urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni din întreaga lume.

Rochia de mireasă a prințesei Diana a fost spectaculoasă, din mătase și dantelă, brodată manual, împodobită cu 10.000 de perle și având o trenă impresionantă. La 5 noiembrie 1981 s-a anunțat oficial că Lady Diana este însărcinată, iar la 21 iunie 1982 se năștea prințul William (William Arthur Philip Louis), la St. Mary's Hospital. Al doilea fiu, prințul Harry (Henry Charles Albert David), a fost născut la 15 septembrie 1984, la același spital. Diana s-a implicat în educația fiilor săi, refuzând să aibă guvernantă, ea fiind cea care le-a ales școlile pe care cei doi băieți le-au urmat, precizează site-ul amintit. 

Diana și Charles s-au separat la 9 decembrie 1992, iar divorțul s-a pronunțat la 28 august 1996. Diana a rămas cu titlul ''prințesă de Wales'' și a locuit la palatul Kensington.

Prințesa Diana a devenit foarte cunoscută și apreciată și prin participarea permanentă la acțiuni sociale, caritabile. S-a implicat în lupta împotriva HIV-SIDA, a militat împotriva minelor antipersonal, împotriva leprei, a cancerului. A patronat Royal Marsden Hospital (destinat copiilor cu cancer) și Great Ormond Street Hospital for Children. Lady Diana venea deseori să viziteze copiii bolnavi, de multe ori fiind însoțită de cei doi fii, cărora a încercat să le insufle dragostea pentru oameni și pentru activitățile caritabile. În 1987, Diana a fost una dintre primele celebrități surprinse de aparatul foto și camerele de filmat atingând o persoană infectată cu HIV. În 1989, Diana a deschis centrul Landmark Aids în Londra, iar ulterior a devenit patron al National AIDS Trust. În 1997, Diana s-a întâlnit cu Nelson Mandela, pentru a discuta despre amenințările SIDA. 

În 1997, Diana a început o relație cu Dodi Al-Fayed, fiul unui miliardar egiptean — Mohamed Al-Fayed. În iulie 1997, Mohamed i-a invitat pe Dodi, Diana, William și Harry într-o croazieră pe Mediterana, cu iahtul său. Câteva săptămâni mai târziu, fotografii de scandal îi urmăreau pe Diana și Dodi în sudul Franței, unde se aflau pe iaht. Diana era îngrozită de paparazzi. În august 1997, Dodi și Diana au acostat în Sardinia. La 30 august au zburat la Paris și au cinat la Ritz, care aparține tatălui lui Dodi. Curând după miezul nopții, încercând să scape de paparazzi, Diana și Dodi au părăsit hotelul pe o ușă din spate și au urcat într-o mașină în care se mai aflau șoferul Henri Paul și bodyguard-ul Trevor Rees-Jones.

Un grup de fotografi a urmărit mașina în zona Place de la Concorde, intrând în Pont de l'Alma. Având o viteză de 180km/h, Henri Paul a intrat cu mașina în al 13-lea pilon de susținere al tunelului. Dodi și Henri Paul au murit pe loc. Diana și bodyguard-ul erau încă în viață la sosirea ambulanței. Diana a fost transportată spre La Pitié-Salpetriére Hospital. Acolo s-a constatat că avea hemoragie internă gravă. S-a încercat de câteva ori resuscitarea ei, iar la ora 4.00, în 31 august 1997, a fost declarat oficial decesul. 

O lume întreagă a rămas șocată la aflarea veștii că prințesa Diana a murit. Peste 1 milion de buchete de flori au fost duse la poarta palatului unde locuise Lady Diana. Funeraliile au avut loc la 6 septembrie 1997 și au fost urmărite de milioane de oameni din întreaga lume, fiind transmise de toate televiziunile. Diana a fost înmormântată în capela familiei Spencer de la Althorp. Ca un ultim omagiu adus "prințesei inimilor", cântărețul Elton John a compus melodia "Candle in the Wind".

Prințesa Diana a fost distinsă cu titlul onorific "Colonel in Chief" al "Royal Hampshire Regiment" și cu titlul de "Honorary Air Commodore" al bazei aviatice Wittering din Cambridgeshire. A patronat mai multe organizații și manifestări, printre care: Festivalul de Muzică și Artă de la Swansea, Școala regală pentru nevăzători și Asociația britanică a surzilor, organizația "Help the Aged", Fondul "Malcolm Sargent" pentru copiii bolnavi de cancer, organizația de Cruce Roșie a tineretului, Baletul londonez, Academia Regală de Muzică. Popularitatea sa imensă s-a datorat campaniilor sale umanitare, în special a celei dusă împotriva minelor antipersonal, inițiativă care avea să îi aducă, după decesul său, premiul Nobel.

Prin ce au trecut prinții William și Harry

Prinţii William şi Harry au vorbit cu emoţie şi deschis despre moartea mamei lor, prinţesa Diana, într-un documentar BBC care marchează 20 de ani de la deces și care urmează să fie difuzat duminică.

Ei au povestit şocul aflării veştii morţii mamei lor şi despre faptul că regina Elisabeta a II-a a încercat să le ofere timp să o plângă în privat.

Prinţul Harry confirmă în acest interviu că tatăl lor, prinţul moştenitor Charles, este cel care le-a dat vestea morţii Dianei. El „a fost acolo lângă noi”, spune prinţul.

Harry mărturiseşte că nu i-a venit să creadă, iar fratele său spune că a fost „complet paralizat”.

Cei doi fii ai Dianei au acordat o serie de interviuri înaintea marcării celor 20 de ani de la tragedie, pe 31 august.

Documentarul „Diana, şapte zile”, prezintă ceea ce s-a întâmplat în săptămâna de după moartea prinţesei, în 1997.

Ducele şi fratele său spun că au hotărât împreună să facă parte din cortegiul funerar.

Într-un interviu acordat în iunie revistei Newsweek, Harry declara că a fost nemulţumit de faptul că era nevoit să meargă pe jos în cortegiu.

„Eu nu cred că unui copil ar trebui să i se ceară aşa ceva, cu niciun chip”, spunea el.

Însă, în acest documentar, Harry spune că „într-adevăr, n-am vreo opinie cu privire la faptul dacă a fost bine sau rău - sunt mulţumit că am luat parte”.

William, care avea 15 ani la acea vreme, spune că a fost „cel mai greu lucru” şi „un marş foarte lung, solitar”, în care a încercat să găsească un echilibru între a fi prinţ „sau William cel privat care tot ce voia să facă era să se ducă într-o cameră şi să plângă, care şi-a pierdut mama”.

El spune că nu a putut să înţeleagă de ce atât de multe persoane de faţă plângeau în hohote în timp ce trecea procesiunea. „Mă gândeam «nici măcar nu o cunoaşteţi. De ce şi cum sunteţi aşa de supăraţi?»”.

„Unul dintre cele mai grele lucruri pe care le are de făcut un părinte este să le spună copiilor că celălalt părinte a murit”, a spus Harry. „Cum faci faţă acestui lucru, nu ştiu, însă, ştiţi, el a fost alături de noi”.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri