Ambasadorul Austriei: Sperăm că România se va gândi înainte de a reduce susţinerea investitorilor în energie alternativă

Data publicării:
ambasador austria 18 mai

Reprezentantul diplomatic al Austriei la București a explicat că sunt o serie de companii care au investit în surse de energie alternativă, parcuri eoliene, biomasă, instalaţii solare şi au calculat investiţiile cu o serie de măsuri din partea guvernului României. „Iar acum în România se discută despre schimbarea acestor legi şi despre faptul că trebuie coborât nivelul de susţinere acordat acestor companii. Dar vorbim aici despre companii care deja au făcut investiţia şi sunt deja pe piaţă şi nu pot să demonteze un parc eolian şi să plece din România. Aşa că se află acum într-o situaţie dificilă şi sperăm că România se va gândi atent înainte de a reduce acest nivel de susţinere pentru companiile care au investit în energie alternativă”, subliniază Michael Schwartzinger.

Ambasadorul Austriei la București a mai lucrat ca diplomat în România si in anii 90. Cunoaște țara, cu bune și cu rele. Este conștient de potențialul pe care îl are și încearcă să vadă partea plină a paharului. Emisarul diplomatic a detaliat în interviul acordat lui Balasz Barabas proiectele în care colaborează cele două țări.

Diplomaţia economică joacă un rol important în diplomaţia zilelor noastre. Sunt necesare anumite calităţi, pentru acest tip de diplomaţie?

Michael Schwartzinger: Da, este o parte mare a diplomaţiei actuale, pentru că avem „instrucţiuni” să lucrăm pentru binele economiei austriece şi să ne apărăm interesele economice în România. Dar aici avem mai multe cazuri în care lucrăm împreună, în defavoarea celor în care suntem nevoiţi să ne apărăm interesele.

Vă rog să ne daţi câteva exemple de cooperare româno-austriece?

Michael Schwartzinger: Cea mai mare zonă de cooperare este Strategia Dunării şi aici am pregătim întâlnirea ministerială din octombrie, care va avea loc la Bucureşti. Lucrăm intens împreună, Austria şi România, pentru a folosi momentul să aducem idei noi în sistem, pentru a motiva toate celelalte ţări dunărene să lucreze mai mult la această strategie. Aceasta este o parte foarte plăcută a muncii noastre şi apoi avem un proiect important care este conducta de gaz Nabucco, care ar putea traversa România şi sperăm ca în acest an să semnăm un contract pe termen lung cu Azerbaijanul, prin care această ţără să poată exporta gaze în toată Europa. Acestea sunt de pildă două proiecte foarte bune şi sunt foarte multe companii austriece care caută noi posibilităţi de investiţii şi experţii din ambele ţări lucrează împreună pentru a obţine informaţii pentru aceste investiţii.

Care a fost cea mai complicată investiţie, problemă, pe care o companie austriacă a avut-o în România?

Michael Schwartzinger: Cred că am avut îngrijorări când a fost vorba despre cazuri de genul companiile austriece şi-au terminat proiectele, le-au făcut bine şi statul român nu a fost capabil să achite "nota de plată". Cred că acestea sunt cele mai nefericite cazuri în care este nevoie să intervinim, atunci când trebuie să ne luptăm să se facă plata. Şi acesta nu este un lucru plăcut, dar uneori nu sunt bani în puşculiţă, sau sunt probleme, dar acestea sunt cele mai grele cazuri în care ambasadorii trebuie să intervină.

Şi în cele din urmă reuşiţi să rezolvaţi aceste probleme?

Michael Schwartzinger: Da, din fericire. Dar pentru o companie, să aştepte un an sau doi, până se achită o factură, poate să aibă consecinţe financiare. Un lucru pe care îl avem acum este dezbaterea despre certificatele verzi. Sunt o serie de companii care au investit în surse de energie alternativă, parcuri eoliene, biomasă, instalaţii solare şi au calculat investiţiile cu o serie de măsuri din partea guvernului României. Iar acum în România se discută despre schimbarea acestor legi şi despre faptul că trebuie coborât nivelul de susţinere acordat acestor companii. Dar vorbim aici despre companii care deja au făcut investiţia şi sunt deja pe piaţă şi nu pot să demonteze un parc eolian şi să plece din România. Aşa că se află acum într-o situaţie dificilă şi sperăm că România se va gândi atent înainte de a reduce acest nivel de susţinere pentru companiile care au investit în energie alternativă.

Ce le spuneţi companiilor austriece care vor să investească în România? Găsesc aici condiţii bune pentru investiţiile lor?

Michael Schwartzinger: Sigur că da. România este ca de obicei în lista ţărilor în care Austria este interesată să facă investiţii. Nu este la mare distanţă de ţara noastră, are o infrastructură decentă, care ar putea fi îmbunătăţită şi care va fi îmbunătăţită. Este un lucru bun pentru noi, aici sunt şi resurse naturale, este o ţară mare şi merită măcar să ne interesăm şi să aflăm ce şanse şi ce posiblitiţăţi avem.

Aţi amintit conducta de gaz Nabucco, iar premierul României, Victor Ponta a afirmat că în 5-10 ani România va putea fi independentă din punct de vedere energetic. Consideraţi rezonabilă această aşteptare?

Michael Schwartzinger: Perspectivele sunt foarte interesante. Avem aceste zăcăminte nou descoperite în Marea Neagră şi apoi mai este şi marea dezbatere despre exploatarea gazelor de şist. În principiu ar fi o posibilitate geografică pentru România să exploateze aceste resurse, dar sunt probleme tehnice foarte mari şi am înţeles că şi în Consiliul European se va dezbate pe 27 mai, această problemă tehnică.

Revenind la Stategia Dunării, care sunt următorii paşi care ar trebui făcuţi de România, ca să poată fi implementată această Strategie?

Michael Schwartzinger: Cred că următorul mare eveniment va fi inaugurarea podului Calafat - Vidin, sper cât mai repede, şi apoi lucrăm la întâlniri individuale ale coordonatorilor de sectoare ale acestei Strategii. Avem coordonatori pentru turism, pentru transportul pe apă în interiorul ţărilor, pentru mediu, şi toţi aceştii coordonatori vin din ţări diferite, şi se întâlnesc din când în când. Cred că următoarea întâlnire va fi la Stuttgard şi apoi va fi marea întâlnire ministerială din octombrie şi de asemenea, Comisia Europeană va face un Raport al progreselor, în acest an.

Aţi spus că mai multe dintre ţările dunărene trebuie să fie convinse să se implice mai mult în Strategia Dunării. Este posibil ca mai multe ţări să lucreze separat pentru implementarea acestei strategii, sau trebuie să fie cooperare maximă între ţările implicate?

Michael Schwartzinger: Proiectele mari întotdeauna necesită cooperare internaţională. Dacă facem un port, sau dacă începem să îmbunătăţim transportul de mărfuri, sau dacă facem dragaj pentru a mări canalul pe care pot naviga navele, acestea sunt principalele aspecte unde este nevoie de cooperarea internaţională. Pe lângă acestea este important să legăm şi Universităţile din ţările dunărene, proiectele culturale, turismul, turismul rural este o industrie importantă la nivel internaţional.

Există şi alte exemple de cooperare directă între România şi Austria, în afară de Strategia Dunării?

Michael Schwartzinger: Da, experţii din cele două ţări sunt în relaţii bune unii cu alţii şi evaluăm ideiile care sunt acum pe piaţă şi vedem cum pot fi ele îmbunătăţite. Se lucrează şi se vine cu propuneri, se discută în comisii despre şansele implementărilor diferitelor soluţii. Cred că putem spune că ţările noastre sunt forţele principale din Strategia Dunării, cu ajutorul important al Comisiei Europene.

Cât trebuie să investească fiecare ţară, din fondurile proprii, în această strategie, şi cât se vor folosi fonduri europene?

Michael Schwartzinger: Proiectele mai mari vor fi finanţate din bani europeni. Dar este nevoie de cofinanţare din resurse naturale şi de asemenea, trebuie să convingem instituţiile financiare mari, precum Banca Europeană pentru Investiţii şi Banca Mondială, să se alăture cu posibilităţile financiare pe care le au. De asemenea, sunt şi bănci mari, precum BCR, care sunt gata să finanţeze proiecte de infrastructură mari.

Sunt dezbateri la nivelul opiniei publice din România, legate de corupţie. Aţi întâlnit astfel de probleme în momentul în care au venit aici investiţii, când companiile austriece au venit aici cu investiţii?

Michael Schwartzinger: Până în momentul de faţă nu am avut astfel de probleme. Dar desigur toţi am auzit despre astfel de probleme. Dar, până în momentul de faţă pot să spun că nu am fost direct confruntaţi cu această problemă. Pe de altă parte, ceea ce face Austria împreună cu guvernul României, este să discute îmbunătăţirea politicilor de achiziţii publice. Astfel încât când încep procedurile pentru licitaţii sunt în derulare, foarte des licitaţiile se sfârşesc la tribunal. Sunt câteva state în Europa care au instituţii care reglează mecanismele de licitaţii şi eventual problemele juridice. Asta înseamnă că dacă apare o problemă, dacă este vreun litigiu, dacă vreo companie care participă la licitaţii nu este mulţumită de proceduri, în ţări precum Austria, se pot adresa unor instituţii mai puternice, care mediază şi pot rezolva problemele înainte ca o companie să fie nevoită să ajungă la tribunal. Micşorează numărul de cazuri care ajung la tribunal. În România sunt dese situaţiile din cadrul licitaţiilor publice care ajung să fie rezolvate în tribunale, acest lucru nu este bun nici pentru companii, nici pentru sistemul tradiţional, pentru că este o supraîncărcare, acestea sunt de regulă cazuri tehnice foarte complicate. Acum avem o ofertă care se derulează, au loc discuţii între experţii din Austria şi România, pentru a vedea care sunt instituţiile româneşti care supraveghează sistemul de licitaţii publice. Şi sperăm ca acest lucru să îmbunătăţească sistemul.

Cunoaşteţi cazuri din alte ţări care sunt implicate în astfel de probleme legate de contestaţii ale licitaţiilor publice?

Michael Schwartzinger: Pot să vă spun despre ce avem în Austria. Dacă la noi o companie este nemulţumită de modul în care se face o licitaţie publică, pot apela la acest gen de instituţii despre care vorbeam şi acestea au tehnicieni, experţi care se pot uita în dosare şi pot recomanda soluţii. De asemenea, se pot comporta ca un tribunal, dar este vorba despre instituţii specializate, care ştiu detalii tehnice şi pot propune soluţii. În cele mai multe cazuri acest lucru ajută la rezolvarea problemelor şi face ca mai puţine cazuri să ajungă în justiţie. Şi cred că acest lucru poate fi îmbunătăţit în România. Un alt lucru pentru care colaborăm de asemenea şi cu Germania şi cu guvernul României, este educaţia vocaţională. Austria şi Germania au acest sistem de învăţământ vocaţional dual, ucenicie. 20la sută se studiază la o şcoală de afaceri, şi 80 la sută în cadrul unei companii. Şi acest sistem poate fi de asemenea îmbunătăţit şi în România, dar avem nevoie de un curriculum, o companie trebuie să ştie ce îl poate învăţa pe un ucenic, doi, trei sau patru ani, şi apoi avem în toate oraşele mari din România şcolile de afaceri, unde facem educaţia teoretică. Şi acest lucru presupune profesori, regulamente, avem nevoie de asemenea de o instituţie care apoi să poată testa ucenicii, să le dea diploma. Şi lucrăm acum în grupuri cu experţi din toate cele trei ţări să putem face recomandări guvernului despre cum să implementăm în toată ţara un astfel de sistem. În Austria pregătim oameni pentru mai mult de 200 de profesii, în Germania pentru mai mult de 400 de profesii, sunt predate în acest sistem dual. Instalatori, electricieni, mecanici auto şi aşa mai departe.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri