„Bomba cu ceas” care amenință să provoace o explozie a prețurilor alimentelor. Când se va resimți criza îngrășămintelor în Europa

La mai bine de două luni de la începutul războiului din Iran, unele dintre cele mai mari supermarketuri din Europa au spus că prețurile produselor nu au fost afectate de conflictul în desfășurare. Situația, însă, se va schimba odată ce creșterea prețurilor îngrășămintelor și combustibilului se va răsfrânge asupra producției agricole de anul viitor, iar produsele disponibile consumatorilor europeni se vor scumpi din nou.

Procesul prin care războiul din Iran va influența prețul produselor din magazine se desfășoară în trei etape lente: gazul natural este folosit pentru obținerea îngrășămintelor, care apoi sunt folosite în agricultură, de unde rezultă alimentele. Fiecare pas durează mai multe săptămâni, iar ciclul se încheie în câteva luni.

„Cea mai mare parte a alimentelor care se găsesc acum pe rafturile supermarketurilor a fost produsă folosind resurse cumpărate sau contractate înainte de declanșarea totală a crizei”, a explicat David Laborde, care conduce Divizia de Economie Agroalimentară din cadrul Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO).

Europa își produce singură îngrășămintele cu azot, dar trebuie să importe gaze naturale. Când crizele din Golful Persic duc la o creștere a prețului gazelor naturale, îngrășămintele din Europa devin și ele mai scumpe.

De la închiderea Strâmtorii Ormuz, prețurile la gazele naturale au crescut cu 59%, iar în cazul îngrășămintelor cu până la 50%, potrivit Politico. Europenii vor simți mai întâi scumpirea combustibilului, la finalul verii. Impactul crizei de îngrășăminte se va simți mai târziu.

Recolte mai mici în anul 2027 și prețuri mai mari la magazin pentru cumpărători

În această primăvară, fermierii europeni au fost norocoși. Cei mai mulți dintre ei au avut rezerve de îngrășăminte cumpărate înainte de război, iar oficialii Comisiei Europene au spus că resursele necesare pentru acest sezon sunt „asigurate, în mare parte”.

Norocul nu va ține mult, însă. Grâul se vinde cu același preț ca înainte de declanșarea războiului, însă îngrășămintele au devenit mult mai scumpe. Unii agricultori au redus cantitatea de azot folosită, în timp ce alții aleg să cultive plante care au nevoie de mai puține îngrășăminte.

Indiferent de soluția găsită, rezultatul va fi același: recolte mai mici în anul 2027 și, în consecință, prețuri mai mari la magazin pentru cumpărători.

Unele țări au fost mai puțin norocoase chiar de anul acesta. Irlanda are o industrie a îngrășămintelor aproape inexistentă, iar 90% din terenurile lor agricole au nevoie de azot pe toată durata sezonului.

Cei mai mulți fermieri irlandezi încep să cumpere îngrășăminte abia în februarie și continuă până în septembrie. Ei nu și-au făcut rezerve din timp și sunt nevoiți să cumpere îngrășăminte la prețurile ridicate de acum.

Federația națională a fermelor din Suedia estimează că războiul din Iran i-a costat deja 160 de milioane de euro pe membrii săi – adică, 12% din profituri.

Cei care au îngrășăminte în stoc își vor continua activitatea ca până acum, însă ceilalți fermieri vor folosi mai puține îngrășăminte, vor recolta mai puțin și vor pasa mai departe povara costurilor ridicate către consumatori.

În SUA, fermierii vor obține cele mai mici recolte de grâu din 1919 și până în prezent

Pentru a răspunde crizei, Comisia Europeană a implementat un pachet amplu de măsuri de urgență în domeniul energiei pentru a reduce costurile și a relaxat normele privind ajutoarele de stat ca să îi ajute pe fermieri.

În cazul îngrășămintelor, soluțiile oferite nu vor adresa problemele pe termen scurt. Planul de acțiune privind îngrășămintele, pe care comisarul european pentru agricultură, Christophe Hansen, îl va dezvălui pe 19 mai, se bazează pe patru piloni: reducerea dependenței de importuri, stimularea producției interne, promovarea alternativelor cu emisii reduse de carbon și susținerea fermierilor pentru a folosi mai puține îngrășăminte.

Efectele pozitive ale acestor inițiative nu se vor simți, însă, în 2027. Construirea unei fabrici de îngrășăminte durează între trei și patru ani, iar producția europeană este deja cu 19% sub nivelul înregistrat în 2019.

Fermierii americani, care cumpără îngrășăminte mai aproape de momentul semănatului și au mai puțin timp la dispoziție să își facă provizii, resimt deja dificultățile la care Europa se așteaptă pentru anul viitor.

Aproximativ 70% dintre ei spun că nu își permit să cumpere întreaga cantitate de îngrășăminte de care au nevoie anul acesta, iar Departamentul Agriculturii din SUA estimează că se vor obține cele mai mici recolte de grâu din 1919 și până acum.

Probleme mari legate de lipsa îngrășămintelor întâmpină și țări precum Brazilia sau Etiopia, în timp ce riscul producerii unui fenomen El Nino puternic anul acesta, care aduce condiții meteo extreme în regiunile afectate deja cel mai rău, este de peste 90%.

Este o criză care se dezvoltă lent, dar știm sigur că va veni

Programul Alimentar Mondial al ONU a avertizat că încă 45 de milioane de oameni s-ar putea confrunta cu insecuritatea alimentară gravă dacă războiul din Iran va continua și în a doua jumătate a anului.

Aici nu vorbim de o situație similară șocului produs de războiul din Ucraina, a spus Alvaro Lario, președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă. Atunci, efectul a fost „imediat”. Această criză „este lentă, dar știm că va veni”.

China a făcut ca situația să fie și mai gravă. Beijingul a suspendat exporturile de îngrășăminte fosfatice până în luna august, a restricționat amestecurile de azot-potasiu în martie și a anunțat o oprire a exporturilor de acid sulfuric începând din luna mai.

Acest gen de criză a tot apărut din 10 în 10 ani în ultima jumătate de secol, iar soluțiile structurale promise de fiecare dată rareori au fost implementate, potrivit lui Lario.

Planul Comisiei privind îngrășămintele, care ar urma să fie dezvăluit pe data de 19 mai, reprezintă răspunsul Europei la aceste critici – sau, poate, va fi un mod de a eschiva din nou miezul problemei.

Editor : Raul Nețoiu