Capacitatea militară care pune Europa într-un mare dezavantaj față de Rusia: Ce soluții există pentru înlocuirea rachetelor americane
Decizia lui Donald Trump de a renunța la planul privind desfășurarea de rachete cu rază lungă de acțiune în Germania a expus lipsa unei capacități europene de descurajare ce se regăsește din belșug în arsenalul Rusiei. Dar de ce sunt sistemele „Deep Precision Strike” (DPS) atât de importante, de ce țările europene din NATO nu dețin această capacitate și ce soluții există pentru a umple golul lăsat de decizia „foarte nefericită și dăunătoare” a administrației Trump?
Planul convenit în timpul administrației Biden presupunea desfășurarea unui batalion echipat cu rachete de croazieră Tomahawk și rachete hipersonice Dark Eagle în Europa, ceea ce le-ar fi oferit țărilor NATO de pe continent să lovească ținte aflate adânc în interiorul Rusiei sau pe teritoriul altor adversari străini.
DPS include rachetele de mare precizie cu rază lungă de acțiune (între 1.000 și 3.000 de kilometri) care pot fi folosite pentru a lovi și distruge clădiri specifice și chiar bombardiere care se pregătesc să decoleze.
Experții militari și oficialii din domeniul apărării consideră că aceste rachete reprezintă o parte critică a arsenalului oricărei armate din trei mari motive, potrivit Financial Times.
În primul rând, este vorba de abilitatea de a amenința infrastructura strategică și de a descuraja un atac din partea inamicului. În al doilea rând, rachetele îți permit să răspunzi unei acțiuni agresive fără să declanșezi un război de mare amploare sau să lansezi atacuri nucleare. Al treilea motiv este reprezentat de capacitatea de a lovi ținte inamice importante aflate departe de linia frontului, precum baze aeriene sau silozuri de rachete.
„Vrei să ai capacitatea de a ataca o fabrică rusească de drone înainte să trimită 500 de drone asupra ta”, a spus un oficial militar din Occident. „Sau un submarin, înainte chiar să plece din port.”
Atacurile ucrainene asupra bazelor aeriene din Rusia pline de avioane militare și drone folosite pentru a bombarda Kievul reprezintă un exemplu de DPS în acțiune.
Amenințările Statelor Unite din 2022 de a distruge activele militare critice ale Rusiei folosind rachete cu rază lungă de acțiune, dacă Moscova avea să folosească arme nucleare în Ucraina, au contribuit la decizia lui Putin de a nu lansa astfel de atacuri, potrivit analiștilor.
Citește și
„DPS este un mod de a produce pagube de la distanță unui potențial adversar, începând cu Rusia, în timpul unei crize”, a explicat Camille Grand, secretar general al Asociației Industriilor Aerospațiale, de Securitate și Apărare din Europa. „Poate face o diferență enormă pentru că oferă un element de descurajare convențională.”
„Am învățat din războiul din Ucraina și războiul din Iran că distrugerea activelor critice ale adversarului sau amenințarea lor este ceva ce poate fi decisiv sau chiar poate preveni un conflict”, a mai spus Grand.
De ce nu are Europa sisteme „Deep Precision Strike”?
Europa a neglijat dezvoltarea de rachete de mare precizie cu rază lungă de acțiune în ultimele decenii pentru că Statele Unite le-au pus mereu la dispoziție armele de care aveau nevoie și de teamă să nu provoace o reacție agresivă din partea Rusiei.
De la Războiul Rece, SUA i-au furnizat Europei mijloacele principale de descurajare convențională a atacurilor Rusiei, folosind puncte de lansare de pe teritoriul Americii sau rachete desfășurate în Europa, precum rachetele Tomahawk care ar fi trebuit să ajungă în Germania.
„Nu este vorba că nu avem DPS pentru că suntem proști, ci pentru că am fost foarte precauți în a nu dezvolta sisteme terestre care ar încălca Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF)”, a spus Grand.
Germania și Spania au rachete de croazieră Taurus cu o rază de acțiune de aproximativ 500 de kilometri. Franța și Marea Britanie au dezvoltat împreună rachetele de croazieră Scalp/Storm Shadow cu o rază de acțiune similară. Dar stocurile sunt aproape epuizate.
Toate aceste rachete sunt lansate din aer, ceea ce înseamnă că NATO ar trebui să aibă superioritate aeriană asupra Rusiei ca să le poată folosi – o sarcină care ar fi cu atât mai grea dacă Statele Unite nu ar veni să ajute.
Există și rachete cu rază mai lungă de acțiune în arsenalul european, precum rachetele Tomahawk lansate din submarin ale Marii Britanii, cu o rază de acțiune de 1.600 de kilometri, și Missiles de Croisiere Naval (MdCN) ale Franței dezvoltate de MBDA, cu o rază de acțiune de 1.400 de kilometri.
Cu toate că Franța și Marea Britanie dețin rachete balistice cu rază lungă de acțiune ca parte a capacității lor de descurajare nucleară maritimă, ele nu au variante convenționale ale acestor arme, ceea ce creează o situație în care nu vor putea răspunde unui atac decât printr-o abordare de „totul sau nimic”.
Cât de vulnerabilă este Europa și ce soluții are la îndemână?
Fără a avea capacitatea de a lovi ținte precum bazele navale din Murmansk sau Novorossiisk sau instalații militare din apropiere de Moscova, Europa este în dezavantaj.
Rusia deține mai multe tipuri de rachete balistice și de croazieră cu o rază de acțiune de peste 2.000 de kilometri, inclusiv Kinjal și Novator 9M729. Astfel, ar putea ataca orașe ca Varșovia, Berlin sau Munchen cu ușurință. Ar putea lovi și Londra, Paris și Roma cu astfel de arme lansate din Kaliningrad.
„Într-un scenariu de criză cu Rusia, nu vrem să ajungem în situația în care absența sistemelor DPS americane face întreaga gestionare a crizei mult mai complicată”, a spus Grand.
În 2024, Germania, Franța, Polonia și Italia au lansat un efort comun numit Elsa pentru dezvoltarea unei game largi de rachete europene cu rază lungă de acțiune.
Marea Britanie și Suedia s-au alăturat și ele programului, însă cele mai multe proiecte se află abia în etapa incipientă și nu vor fi finalizate mai devreme de anii ‘2030.
„Există o discrepanță între retorică și acțiune, care pentru mine este inexplicabilă în acest moment”, a spus Fabian Hoffmann, cercetător din partea Colegiului Universitar de Apărare din Norvegia.
Oficialii și analiști spun că există totuși niște posibile soluții temporare.
Cea mai rapidă cale de a face rost de rachete lansate de la sol cu o rază de acțiune de peste 2.000 de kilometri ar fi reproiectarea unei arme care se găsește deja în arsenalul Europei, precum racheta MdCN a Franței.
Compania olandeză Destinus produce deja peste 2.000 de rachete de croazieră pe an pentru mai multe țări europene. Rachetele lor au fost folosite și în Ucraina.
„Europa va avea nevoie de mai multe căi industriale, nu de un singur program centralizat perfect”, a spus directorul executiv al Destinus, Mihail Kokorici. „Cererea este prea urgentă și prea mare pentru un singur model tradițional de achiziții.”
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a spus că țara sa va apela la „expertiza ucraineană” pentru a umple golurile. Kievul a dezvoltat mai multe tehnologii pentru a putea lansa atacuri asupra unor ținte aflate adânc pe teritoriul Rusiei, inclusiv racheta de croazieră Flamingo care ar avea o rază de acțiune de peste 3.000 de kilometri.
Hoffmann a spus că țările europene ar trebui să cumpere orice este disponibil cât mai repede, chiar dacă soluțiile nu sunt perfecte. „Până la urmă, dacă ești un cerșetor, nu poți să ai și pretenții.”
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
