Ucraina și-a primit în sfârșit banii după o întâlnire de 16 ore a liderilor UE, dar nu toți au ieșit victorioși. Europa este obișnuită cu răsturnări de situație de ultim moment la summituri, dar acesta a ridicat ștacheta, cred jurnaliștii de la POLITICO.
După un summit maraton, liderii europeni au convenit asupra unui plan de a oferi finanțare Ucrainei pe baza datoriei comune a UE, deși trei țări, Ungaria, Slovacia și Cehia, s-au opus, comentează Politico. Acesta nu era planul pe care majoritatea țărilor UE îl promovaseră, și anume utilizarea activelor rusești înghețate pentru a ajuta efortul de război al Kievului.
Iată cine a câștigat și cine a pierdut la acest summit crucial pentru Europa.
Câșigătorii de la summit
Bart De Wever
Prim-ministrul belgian a oferit o lecție de măiestrie în rezistența sa împotriva utilizării activelor rusești, un plan căruia i s-a opus încă de la început. În cea mai mare parte a timpului, el a fost singurul care a rezistat planului, până când Italia și câțiva alții și-au exprimat îndoielile spre sfârșitul zilei.
Tactica sa principală? După săptămâni de rezistență la utilizarea activelor înghețate, despre care a spus că ar fi expus masiv țara sa la potențiale represalii rusești, echipa lui De Wever s-a prezentat dispusă să negocieze toată ziua cu oficialii Comisiei Europene, doar pentru a înainta o cerere prin care solicita sprijin „nelimitat” din partea altor țări ale UE.
Acest lucru s-a dovedit a fi prea greu de tolerat și a făcut ca Planul B - împrumutul comun - să fie singura opțiune (una pe care puțini și-o doreau, dar cu care majoritatea a fost de acord).
Giorgia Meloni
Adevărata influență a summitului, prim-ministrul italian a dictat ritmul acordului comercial UE-Mercosur și, de asemenea, și-a sincronizat perfect intervenția privind finanțarea Ucrainei.
După săptămâni de stat în umbră - în timp ce Belgia ducea lupta împotriva utilizării activelor rusești înghețate - Meloni i-a lăsat pe ceilalți să-și epuizeze opțiunile înainte de a interveni cu un ușor imbold noaptea târziu, odată ce planul de împrumut pentru reparații era deja mort.
Diplomații UE au declarat pentru Politico că Meloni nici măcar nu a luat cuvântul în prima parte a summitului, dar a încheiat acordul.
António Costa
Dacă găsirea unui acord a fost dificilă, găsirea unuia într-o singură zi a fost aproape de neconceput.
Totuși, acesta a fost întotdeauna obiectivul lui Costa: limitarea summitelor UE la o singură zi. În timp ce majoritatea liderilor deja își asumau o a doua zi - sau chiar se apropiau de weekend - Costa a reușit să încheie negocierile.
Nu s-a angajat niciodată pe deplin în nicio opțiune (spre deosebire de omologul său de la Berlaymont), s-a ridicat deasupra disputei și totuși a obținut un acord.
Toți cei implicați în război
Oricât de ciudat ar suna - din moment ce războiul, și acesta în special, nu produce câștigători reali - fiecare actor major implicat în războiul din Ucraina a plecat cu ceva.
Volodimir Zelenski a primit banii de care avea nevoie, ceea ce a contat cel mai mult. Europa și-a respectat promisiunea de a sprijini Ucraina. Activele înghețate ale lui Vladimir Putin nu vor fi folosite împotriva lui. Iar Donald Trump are încă opțiunea de a folosi aceste active ca punct de sprijin într-un viitor acord de pace.
Învinșii de la același summit
Friedrich Merz
Este greu să ne amintim un summit UE mai nereușit pentru un cancelar german. În câteva ore, Merz a suferit două înfrângeri majore: amânarea acordului Mercosur și, mai decisiv, torpilarea planului de înghețare a activelor pe care îl promovase agresiv.
Timp de săptămâni, Germania și aliații săi nordici au insistat că activele înghețate erau cel mai bun plan, argumentând că datoria comună era imposibilă din cauza cerințelor de unanimitate și a dreptului de veto al Ungariei.
Rezultatul a dovedit contrariul: datorie comună și trei țări care au optat pentru retragere. O reamintire a faptului că la Bruxelles, imposibilul înseamnă adesea doar că nu există încă voință politică.
Merz s-a pus în pericol, călătorind la Bruxelles pentru a o ajuta pe Ursula von der Leyen să facă lobby pe lângă De Wever, precum și scriind mai multe editoriale despre cât de bine ar fi să se utilizeze activele înghețate. Faptul că împrumuturile pentru reparații nu au fost excluse oficial - lucrările tehnice vor continua - este o consolare de proastă calitate.
Ursula von der Leyen
Președinta Comisiei a cedat alături de Merz în efortul de a împiedica împrumuturile comune să fie abordate, chiar dacă propria sa echipă pregătise opțiuni alternative.
În cele din urmă, ea a deschis ușa către datorii comune într-un discurs susținut miercuri la Strasbourg - dar era mult prea târziu pentru a-și asuma meritul pentru acordul care a fost în cele din urmă încheiat. Până atunci, impulsul se schimbase deja, iar alții controlau rezultatul.
Mette Frederiksen (și țările nordice)
Prim-ministrul Danemarcei a rămas în mare parte în afara a ceea ce a fost prezentat ca o luptă condusă de Germania, dar Frederiksen, a cărei țară deține președinția rotativă a Consiliului UE - și a blocului nordic mai larg - a susținut în liniște narațiunea „singurului joc din oraș”.
Ceea ce a reapărut a fost o linie familiară: frugali versus datorii comune, de data aceasta refractată printr-o dispută privind modul de utilizare a activelor rusești înghețate.
În cele din urmă, o tabără a prevalat în mod clar. Liderii au convenit să treacă la împrumuturi comune pentru a acoperi nevoile financiare ale Ucrainei pentru următorii doi ani, ignorând schemele alternative care au dominat dezbaterea timp de săptămâni.
Ungaria, Slovacia și Cehia
Cei trei și-au asigurat o victorie pe termen scurt - și în mare parte financiară - evitând obligațiile directe de a trimite bani Ucrainei.
Dar victoria s-ar putea dovedi costisitoare. Banii vor curge indiferent de situație - iar o astfel de mișcare îi împinge mai aproape de statutul de paria în interiorul UE. Vor exista repercusiuni din partea restului UE? Timpul o va spune.
Editor : M.C
