Puține expresii de rezonanță sunt repetate în politică fără un motiv deliberat, iar utilizarea de către Keir Starmer a sintagmei „coaliția bunăvoinței”, duminică, ar putea fi folosită ca un memento pentru comunitatea diplomatică și de apărare din SUA, potrivit unei analize The Guardian.
Cea mai faimoasă sau infamă coaliție a celor dornici (n.r. „coalition of the willing, în limba engleză) a fost a celor 30 de națiuni care au susținut public un anumit sprijin pentru invazia Irakului de către George W Bush, condusă de SUA în 2003.
Acest grup a fost adunat după ce Washingtonul a decis că regimul irakian deținea arme de distrugere în masă care reprezentau o amenințare imediată și că era necesară o invazie înainte ca inspectorii mandatați de ONU să-și încheie munca.
Forța de invazie rezultată, care nu a reușit să găsească armele, dar l-a răsturnat pe Saddam Hussein și a împins Irakul într-o perioadă lungă de haos intern și vărsare de sânge, a fost dominată de peste 150.000 de soldați americani.
Cel mai mare contingent dintre partenerii dispuși a fost cel al Marii Britanii, care a trimis 45.000 de soldați. Australia a trimis aproximativ 2.000, iar celelalte națiuni au angajat, în general, mai puțini sau pur și simplu au permis coaliției să le folosească bazele.
Decizia lui Starmer de a reintroduce termenul a venit în timpul unui interviu BBC, duminică dimineață, unde a dezvăluit un plan anglo-francez de a colabora cu SUA la un acord de pace pentru Ucraina.
Sunt așteptați și alți parteneri, a adăugat el. „Este un pas în direcția corectă. Aceasta nu este o excludere, cu cât mai multe (state), cu atât mai bine. Dar trebuie să trecem la o modalitate mai rapidă și mai agilă de a merge înainte și cred că aceasta este o coaliție a statelor dispuse.”
Vorbind la o conferință de presă după summitul liderilor de duminică, de la Londra , premierul a spus că o serie de alte țări au fost de acord să se alăture acestei coaliții. El nu le-a numit, spunând că depinde de liderii individuali să stabilească acest lucru.
În cele din urmă, coaliția lui Bush s-a extins de la 31 de țări la 38 după invazie. Oricare ar fi fost neclaritatea intenției sale și haosul pe care l-a declanșat, a fost o întreprindere a multor națiuni.
Starmer nu este pe cale să adune 38 de țări în coaliția sa, dar va spera foarte mult ca printre cei dispuși să fie SUA lui Donald Trump.
Editor : Ș.R.
