Cum poate China să paralizeze industria de apărare a Germaniei înainte ca aceasta să devină cea mai mare putere militară a Europei

Cancelarul Friedrich Merz vrea să transforme Germania în principala putere militară a Europei, dar China este cea care controlează mineralele critice necesare industriei de apărare de pe continentul european, ceea ce face ca întreaga fundație pe care se bazează misiunea sa de reînarmare să fie extrem de fragilă.

Dacă materialele obținute din China ar dispărea peste noapte, planurile industriei de apărare a Europei s-ar putea nărui, a avertizat Jakob Kullik, un expert în politica pământurilor rare de la Universitatea de Tehnologie din Chemnitz.

Planul cancelarului german de a transforma forțele armate ale țării sale în „cea mai puternică armată convențională din Europa” presupune niște costuri fără precedent.

Berlinul s-a angajat deja să cheltuie sute de miliarde de euro pe apărare până în 2029, lăsând în urmă o perioadă de zeci de ani în care guvernul german a impus limite stricte în legătură cu cheltuielile bugetare.

O bună parte din acești bani au fost deja investiți. Armata germană urmează să primească mii de blindate și alte vehicule militare, în timp ce producția de rachete și muniție este în continuă creștere.

Companiile din industria de apărare se grăbesc să reechipeze și să redeschidă fabrici de mult abandonate pentru a revitaliza o bază industrială care s-a prăbușit după Războiul Rece.

Uniunea Europeană importă 95% din toate materiile prime strategice de care are nevoie

Fiecare tanc, rachetă și dronă depinde, însă, de materia primă pe care, în mare parte, doar China o poate livra: neodim, disprosiu, tungsten, grafit, titan și magneziu de înaltă calitate formează coloana vertebrală a sistemelor militare de ultimă generație.

Federația Industriilor Germane (BDI) avertizează că Uniunea Europeană importă 95% din toate materiile prime strategice de care are nevoie și pentru care depinde în proporție de 90% de țări din afara UE.

China controlează peste 50% din capacitatea de procesare a multor minerale critice la nivel global, iar în cazul unora dintre cele mai importante pentru industria de apărare, procentul ajunge până la 86%, inclusiv în cazul galiului și germaniului.

Cu cât armele sunt mai performante, cu atât riscul de a rămâne fără materia primă necesară fabricării lor este mai mare. Avioanele militare Eurofighter necesită titan de înaltă calitate care este prelucrat în mare parte în China, iar muniția folosită de tancurile produse de Rheinmetall necesită tungsten, o altă resursă asupra căreia China deține monopolul.

Beijingul a limitat deja exporturile de minerale critice către firmele occidentale din industria de apărare, ceea ce a provocat întârzieri și costuri tot mai mari.

Europa nu are rezerve strategice de minerale critice

Toate țările care folosesc aceste tehnologii depind de aceleași lanțuri de aprovizionare ce duc mereu înspre China, a spus Kullik.

Spre deosebire de resursele de gaze naturale și petrol, în cazul cărora Uniunea Europeană a creat rezerve strategice pentru situații de urgență, țările europene nu și-au făcut stocuri similare de minerale critice.

„Fără lanțuri de aprovizionare sigure, nu poate exista nicio descurajare militare credibilă”, a spus și Vanessa Zobel, membră a comisiei pentru afaceri economice a Bundestagului din partea partidului conservator Uniunea Creștin-Democrată (CDU). „Să devenim atât de dependenți (de importuri) în domenii critice pentru securitate este o nebunie.”

Zobel este de acord cu crearea unor rezerve naționale, dar crede că aceasta este doar o soluție temporară. „Oricine vrea o industrie de apărare rezistentă trebuie să autorizeze siturile miniere, să aprobe extracțiile și să prioritizeze finanțarea.”

Momentul de cotitură (Zeitenwende) anunțat de fostul cancelar Olaf Scholz după ce Rusia a invadat Ucraina „trebuie să se vadă și în gândirea noastră”, a mai spus Zobel. „Totul este politic. Totul este strategic.”

Editor : Raul Nețoiu