Cursa înarmării a atras investiții uriașe în multe orașe sărace din Europa. De ce sunt localnicii, totuși, atât de nemulțumiți?

Investițiile masive în industria de apărare a Europei ar fi trebuit să revitalizeze multe orașe de pe întreg continentul, care se confruntau cu mari probleme economice de zeci de ani. Cu toate că oamenii sperau ca fondurile alocate creșterii producției de armament să ajute comunitățile locale, de multe ori, noile proiecte nu au făcut decât să declanșeze conflicte și nemulțumiri, după cum se arată într-o analiză Wall Street Journal.

În Barrow-in-Furness, un orășel sărac din nord-vestul Angliei unde industria dominantă este cea a construcțiilor navale, un contract de miliarde de dolari pentru construcția de submarine nucleare a scos în evidență problemele de inegalitate economică și a atras lucrători din alte domenii profesionale, care acum au rămas fără specialiști.

Locuitorii orășelului Bergerac din Franța, recunoscut la nivel mondial pentru vinurile sale, se plâng că ei nu s-au ales decât cu promisiuni deșarte și cu cerul plin de drone, după modernizarea unei fabrici de explozibili din apropiere.

Astfel de tensiuni în Europa creează probleme pentru politicienii care încearcă să îi convingă pe alegători că țările lor ar trebui să investească încă și mai mult pentru a contracara Rusia și China, de multe ori în detrimentul cheltuielilor sociale.

Când alianța NATO se va întruni la summitul din Turcia de luna viitoare, una dintre temele principale ale discuțiilor va fi ideea că toate cheltuielile care merg înspre armată ajută și economia cu noi joburi și tehnologii.

Fostul ministru britanic al apărării, John Healey, și-a dat recent demisia în semn de protest față de fondurile prea mici propuse de premierul Keir Starmer pentru apărare.

Însă, după cum o arată și situațiile din Barrow și Bergerac, avantajele create de cheltuielile sporite pentru înarmare pot dura ani de zile să se materializeze, în timp ce oamenii care ar avea nevoie cel mai mult de aceste noi oportunități sunt, de multe ori, chiar cei care beneficiază cel mai puțin de pe urma lor.

„Avem arme de distrugere în masă, dar nu avem niciun zugrav”

Când comenzile pentru noi nave militare s-au epuizat, la finalul Războiului Rece, orașul Barrow, care are o populație de aproximativ 67.000 de oameni, a devenit una dintre cele mai sărace zone din Marea Britanie.

Acum, șantierul naval funcționează din nou la putere maximă. Guvernul britanic i-a acordat companiei BAE Systems un contract de 5,4 miliarde de dolari ca să construiască submarine de atac cu propulsie nucleară din clasa AUKUS în Barrow – un proiect la care participă și SUA și Australia.

Contractul a creat 5.000 de locuri de muncă noi la șantierul naval din Barrow, care s-a extins în ultimii ani pentru a construi submarine Dreadnaught  - cu propulsie nucleară și echipate cu rachete balistice - și submarine Astute pentru marina britanică. În total, 14.000 de oameni lucrează pentru BAE în Barrow.

Salariile și beneficiile mult mai bune oferite de BAE au atras oameni și din alte profesii, ceea ce a lăsat orașul fără mecanici, instructori auto și asistenți medicali.

„S-au dus toți la șantierul naval”, a povestit un manager de restaurant din Barrow. „Avem arme de distrugere în masă, dar nu avem niciun zugrav.”

Influxul brusc de fonduri și muncitori a dus la o explozie a prețurilor pe piața imobiliară. Unele locuințe au fost convertite în proprietăți de închiriat și sunt folosite acum de mai multe familii.

Acest boom economic „ține orașul în viață, dar îl și distruge”, a spus David Richards, un barman din localitate. 

„Este un oraș al celor care au de toate și a celor care nu au nimic”

Cercetătorii care studiază subiectul spun că întreaga populație va beneficia, într-un final, de pe urma investițiilor masive în industria apărării.

„Sectorul tinde să aibă nevoie de muncitori calificați care sunt bine plătiți și, deci, efectul multiplicator este bun”, a explicat Trevor Taylor, directorul programului pentru apărare, industrie și societate din cadrul Royal United Services Institute (RUSI) de la Londra. „Efectul se va simți în toată comunitatea.”

Unele zone din Barrow sunt printre cele mai defavorizate din Marea Britanie. Speranța de viață în rândul bărbaților este cu 12 ani mai mică în Barrow decât în Broughton, localitate aflată la doar 20 de kilometri distanță.

„Este un oraș al celor care au de toate și a celor care nu au nimic. Există două tipuri de oameni în Barrow: cei care de-abia așteaptă să vină Crăciunul și cei care nu își doresc deloc să vină”, a spus Michelle Scrogham, membră a Parlamentului britanic pentru regiunea Barrow and Furness.

„În tinerețea mea, orașul era extrem de animat, dar acum este mort”, a spus și primarul Kay Hyland. „Nu suntem preocupați doar de muncă. Mai vrem să facem lucruri și în timpul liber.”

Unele localități au trecut printr-o transformare pozitivă după investițiile făcute în industria de apărare.

Orașul Linkoping din Suedia s-a dezvoltat timp de un secol pe seama industriei aerospațiale și de apărare, iar investițiile recente în producția de rachete au schimbat soarta orașului Camden din statul american Arkansas.

Pentru unele zone din Europa, însă, investițiile în apărare au produs rezultate mixte. Rheinmetall, marele producător de armament din Germania, a abandonat planurile privind construcția unei fabrici în Saxonia din cauza opoziției localnicilor.

În ciuda creșterii semnificative a bugetului pentru apărare, Polonia nu are destui muncitori calificați în sectorul militar-industrial și a cheltuit miliarde de dolari pentru a cumpăra și produce echipamente militare din Coreea de Sud.

Banii investiți în industria de apărare nu susțin comunitățile locale. Cazul Bergerac

Orășelul medieval Bergerac din sud-vestul Franței, care are 27.000 de locuitori, s-a dezvoltat în special în jurul a două tipuri de produse: vinuri și explozibili militari.

După Războiul Rece, Franța a închis fabrici de pulberi pentru muniție ce funcționaseră de sute de ani, ceea ce a dus la pierderea a mii de locuri de muncă în Bergerac.

Acum, fabrica are 600 de angajați – înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, erau doar 200. Veniturile anuale s-au triplat, ajungând de la 190 de milioane de euro la 580 de milioane de euro în această perioadă.

Până acum, foarte puțini din acești bani au susținut comunitatea locală, potrivit oficialilor din oraș. Mulți dintre angajații din industria de apărare vin din afara orașului, iar o mare parte din procesul de asamblare din uzină este automatizat sau necesită specialiști care nu se găsesc în Bergerac.

Drone ilegale au fost văzute zburând pe deasupra uzinei Eurenco din Bergerac, ceea ce i-a îngrijorat pe unii din angajații care s-au mutat în localitate din alte orașe mai mari din Franța.

„Aș prefera să creeze mai multe joburi în școli și spitale, să pună banii în sănătate și educație”, a spus Mathieu Brand, copreședinte al unui centru cultural din Bergerac.

Primarul localității, Fabrien Ruet, a spus că fabrica a fost „o victorie facilă” pentru Emmanuel Macron, care l-a ajutat pe președintele francez să pară că a răspuns prompt amenințărilor venite din partea Rusiei, dar nevoile oamenilor din Bergerac au fost ignorate.

„Nici companiile noastre vechi nu beneficiază azi de pe urma efortului Eurenco, cu toate că ar trebui să existe un efect de domino”, a spus Ruet. „Noi suntem doar spectatori.”

Editor : Raul Nețoiu