De ce Ucraina l-a sancționat pe Lukașenko abia acum și ce semnal transmite acest lucru

Propagandiștii belaruși au izbucnit brusc cu un val de ură atât față de Ucraina, cât și față de președintele Volodimir Zelenski. Motivul este foarte simplu – sancțiunile impuse împotriva președintelui autoproclamat al Belarusului, Alexander Lukașenko. Sancțiunile au fost impuse pentru o perioadă de 10 ani. Acestea includ blocarea activelor și a capitalului, încetarea completă a operațiunilor comerciale și economice și a tranzitului, suspendarea obligațiilor financiare și a valabilității permiselor. Ucraina a lăsat însă mult timp loc de manevră, abținându-se de la acest pas până în ultimul moment, arată European Pravda.

Sancțiunile pe termen nedeterminat prevăd privarea pe termen nedeterminat a lui Lukașenko de distincțiile de stat ucrainene. Adică, anumite consecințe juridice absolut specifice pe teritoriul Ucrainei. În plus, acesta este un semnal clar pentru parteneri cu privire la evaluarea rolului Belarusului în agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei. Sancțiunile împotriva lui Lukașenko se referă, de asemenea, la evaluarea poporului ucrainean și la fixarea locului său în istorie, scriu jurnaliștii ucraineni.

Chiar și după alegerile fraudate și încălcările drepturilor omului din 2020, Lukașenko s-a trezit sub sancțiuni din partea UE, SUA și Regatului Unit. În schimb, Ucraina a lăsat mult timp loc de manevră, abținându-se de la acest pas până în ultimul moment.

Sancțiunile nu au fost impuse nici măcar în 2022, când sprijinul lui Lukașenko pentru organizarea de către Rusia a unei invazii pe scară largă a devenit evident. Chiar și Japonia a impus sancțiuni împotriva lui Lukașenko la acel moment.

Dar a doua jumătate a anului 2025 a demonstrat că Lukașenko este slab -  pentru că se supune lui Putin, nu poporului său. Prin urmare, toate aceste acțiuni au fost ordonate de Federația Rusă.

Stațiile de releu de pe teritoriul Belarusului, care au ajutat la controlul în timp real al atacurilor cu drone asupra nordului Ucrainei, și desfășurarea sistemului de rachete Oreshnik pe teritoriul Belarusului nu mai reprezintă „sprijin indirect”, ci participare directă la conflictul armat, remarcă jurnaliștii European Pravda.

Dreptul internațional nu lasă zone gri în acest sens.

Articolul 3 din Rezoluția Adunării Generale a ONU prevede în mod direct: dacă un stat permite ca teritoriul său să fie utilizat pentru a comite un act de agresiune împotriva unui terț stat, acesta este un act de agresiune. În cazul Belarusului, exact asta se întâmplă, arată aceeași sursă.

Amplasarea repetatoarelor la frontieră nu este „comunicare”, ci o extindere a capacităților de atac ale Federației Ruse. Acestea sporesc precizia, raza de atac, complică funcționarea echipamentelor ucrainene de război electronic și creează o amenințare suplimentară pentru infrastructura civilă.

Teritoriul Belarusului a fost transformat, de fapt, într-o parte infrastructurală a mașinii militare rusești, care amenință întreaga Europă.
Dar rolul Minskului nu se oprește aici. Belarusul este utilizat în mod sistematic ca centru pentru eludarea sancțiunilor . Întreprinderile sale sunt integrate în complexul militar-industrial rus – plăcile belaruse se regăsesc în rachetele rusești. Fluxurile logistice și financiare trec prin jurisdicția sa, ceea ce ajută Kremlinul să susțină războiul.

O dimensiune separată este promovarea creării de lagăre de filtrare pentru ucraineni în 2022 și răpirea copiilor ucraineni. Toate aceste măsuri luate de Lukașenko nu au lăsat Ucrainei altă opțiune. De aceea, în 2026, am asistat la o corectare treptată, dar fermă, a cursului Kievului față de autoritățile belaruse.

În plus, percepția asupra lui Lukașenko se schimbă și în Europa. Este semnificativ faptul că, la 15 decembrie 2025, UE a introdus un nou criteriu pentru sancțiunile împotriva persoanelor și companiilor care contribuie la acțiunile Belarusului care subminează securitatea și stabilitatea în UE.
Motivul acestui demers îl constituie incidentele sistemice cu sonde meteorologice, care au creat riscuri pentru infrastructura critică, inclusiv pentru aeroportul din Vilnius.

Chiar și în cadrul UE, se recunoaște treptat că problema nu este una locală. Iar Uniunea Europeană este, de asemenea, pregătită să intensifice presiunea asupra Minskului.

De aceea, Ucraina se așteaptă la „alinierea” regimurilor de sancțiuni ale UE împotriva Federației Ruse și Belarusului.

Citește și:

Tensiune fără precedent între Polonia și SUA: Relațiile dintre aliați nu se pot baza pe lingușire

Editor : C.A.