Administrația Trump a transmis Europei un mesaj inconfundabil: sunteți pe cont propriu. În trei luni amețitoare, Casa Albă a răsturnat zeci de ani de politică externă americană, a promis să își reducă prezența pe continent și a făcut presiuni pentru a încheia războiul Rusiei din Ucraina, chiar dacă acest lucru ar putea însemna cedarea teritoriului ucrainean Moscovei.
Noua realitate este una la care Europa încă se adaptează. Dar, la 80 de ani de când aliații americani și europeni au forțat capitularea Germaniei naziste, un viitor în care continentul este lăsat singur să se apere de amenințarea rusă nu mai este ipotetic, scrie CNN.
„Pacea trebuie apărată”
"Europa trăiește de 80 de ani într-o situație în care pacea a fost oferită de la sine. Și se pare că pacea a fost oferită gratuit", a declarat pentru CNN Roberto Cingolani, un fost ministru al guvernului italian care este în prezent director executiv al gigantului european de apărare Leonardo, în timpul unei vizite recente la sediul companiei din nordul Italiei.
„Acum, dintr-o dată, după invazia (din) Ucraina, ne dăm seama că pacea trebuie apărată”.
În statele europene membre ale NATO se desfășoară o cursă vertiginoasă pentru a pregăti continentul în cazul unei confruntări cu Rusia. Cursa poate fi câștigată: Europa se mândrește cu armate suficient de mari și de scumpe pentru a acoperi cel puțin parțial gaura pe care Washingtonul amenință să o lase.
Dar armatele din Europa de Vest au nevoie de un aflux serios de fonduri și expertiză pentru a se pregăti pentru cel mai rău scenariu.
În ultimii ani, Marea Britanie, Franța și Germania au injectat fonduri în armatele lor îmbătrânite, după o plafonare a cheltuielilor la mijlocul anilor 2010.
Dar ar putea trece mai mulți ani până când impactul acestor fonduri va fi resimțit pe front. Numărul trupelor, armamentul și gradul de pregătire militară au scăzut în Europa de Vest de la sfârșitul Războiului Rece. „Nivelul ridicat de uzură în războiul din Ucraina a evidențiat în mod dureros deficiențele actuale ale țărilor europene”, a scris Institutul Internațional pentru Studii Strategice, un grup de reflecție cu sediul la Londra, într-o analiză tranșantă a forțelor europene anul trecut.
Polonia, aliat model
Țările aflate mai aproape de frontiera rusă se mișcă mai repede. Administrația Trump a salutat Polonia drept un exemplu de autosuficiență. „Vedem Polonia ca un aliat model pe continent: dispus să investească nu doar în apărarea sa, ci și în apărarea noastră comună și a continentului”, a declarat secretarul apărării, Pete Hegseth, la Varșovia, în timpul primei reuniuni bilaterale europene din al doilea mandat al lui Trump.
Dar escaladarea rapidă a cheltuielilor de apărare ale Poloniei are mai mult de-a face cu propriile tensiuni cu Rusia, vechi de generații, decât cu dorința de a câștiga un loc în grațiile lui Trump. Varșovia și Washingtonul sunt în dezacord cu privire la conflictul din Ucraina; Polonia a avertizat ani de zile Europa cu privire la amenințarea reprezentată de Rusia și și-a sprijinit ferm vecinul în apărarea teritoriului de avansurile lui Putin.
Bazele americane
SUA au staționat trupe în Europa încă de la sfârșitul Războiului Rece, iar numărul acestora a crescut de la invazia Rusiei, cu aproximativ 80 000 pe continent anul trecut, potrivit unui raport al Congresului. Dar desfășurarea este încă mult mai mică decât la apogeul Războiului Rece, când aproape o jumătate de milion de soldați americani erau staționați în Europa.
Timp de decenii, politica externă americană a subliniat importanța acestor desfășurări nu doar pentru securitatea europeană, ci și pentru propria sa securitate. Trupele de pe continent asigură apărarea înaintată, ajută la instruirea forțelor aliate și gestionează focoasele nucleare.
Acum, viitorul acestor desfășurări nu este clar. Liderii europeni au îndemnat în mod public Washingtonul să nu reducă efectivele, însă Trump, Hegseth și vicepreședintele JD Vance și-au exprimat clar intenția de a consolida poziția militară a SUA în Marea Chinei de Sud.
În prezent, majoritatea bazelor terestre și aeriene ale SUA sunt situate în Germania, Italia și Polonia. Bazele americane din Europa Centrală oferă o contrapondere la amenințarea rusă, în timp ce locațiile navale și aeriene din Turcia, Grecia și Italia sprijină, de asemenea, misiunile din Orientul Mijlociu.
Potrivit think tank-ului Center for European Policy Analysis, cu sediul la Washington, aceste locații reprezintă „o bază crucială pentru operațiunile NATO, descurajarea regională și proiecția puterii globale”.
Totuși, cel mai important factor de descurajare pe care îl deține Europa este reprezentat de focoasele sale nucleare.
În timpul primelor etape ale războiului din Rusia, președintele Vladimir Putin a provocat în mod repetat alarmă la nivel mondial, făcând aluzie la utilizarea unei arme nucleare. Această teamă s-a diminuat după ce războiul s-a împotmolit în estul Ucrainei.
Însă descurajarea nucleară este un domeniu în care Europa este foarte dependentă de SUA. Marea Britanie și Franța - cele două țări europene care dispun de arme nucleare - au împreună doar o zecime din arsenalul Rusiei. Însă arsenalul nuclear american este aproximativ egal cu cel al Rusiei, iar zeci de focoase nucleare americane sunt amplasate în Europa.
Editor : S.S.
