Șeful Institutului ucrainean pentru memorie națională a provocat indignare în Polonia după ce a minimizat masacrele din Volînia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, comise de naționaliștii ucraineni împotriva polonezilor, referindu-se la ele ca la un „mit al construirii statului” polonez, informează TVP World.
Într-un interviu acordat marți publicației ucrainene Ukrainska Pravda, Oleksandr Alfiorov a declarat că aceste crime – care continuă să fie o piedică în relațiile altfel solide dintre Kiev și Varșovia – sunt percepute de polonezi într-o manieră excesiv de emoțională.
Alfiorov a declarat: „Tragedia din Volînia este unul dintre miturile construirii statului polonez. Nu este un mit, nu este o legendă, ci unul dintre elementele cheie ale marii narațiuni poloneze... Ei o percep nu în cifre, ci în emoții.
„Polonezii au propria lor durere. Pentru majoritatea ucrainenilor, acesta este doar un episod local al istoriei”, a adăugat el.
Comentariile au stârnit o reacție puternică din partea omologului polonez al institutului ucrainean, Institutul Polonez de Memorie Națională (IPN), un organism de stat însărcinat cu investigarea crimelor din perioada nazistă și comunistă din Polonia.
„Un genocid comis de naționaliștii ucraineni”
Într-o postare pe rețelele sociale miercuri, institutul polonez a calificat cuvintele lui Alfiorov ca fiind „scandaloase” și a afirmat că masacrele din Volinia au fost „un genocid comis de naționaliștii ucraineni”.
„Genocidul din Volînia și Galicia de Est [în ceea ce astăzi sunt părți ale Poloniei și Ucrainei] este un fapt istoric documentat care nu poate fi anulat prin limbajul narativ, relativizarea sau calculul politic”, a afirmat institutul.
„Uciderea a peste 100.000 de cetățeni polonezi, în majoritate femei, copii și bătrâni, nu constituie un „episod”, ci unul dintre cele mai mari genociduri împotriva populației civile din Europa secolului XX”.
Ani de dispute
Masacrele din Volînia au făcut parte dintr-o serie de ucideri în masă ale polonezilor, comise de naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în ceea ce astăzi este estul Poloniei și vestul Ucrainei, cea mai mare perioadă de vărsare de sânge având loc în vara anului 1943.
Atacurile sunt cunoscute pentru brutalitatea lor, unele estimări situând numărul total al bărbaților, femeilor și copiilor polonezi uciși la peste 100.000.
Mii de ucraineni au fost, de asemenea, uciși în atacurile de represalii poloneze, IPN estimând numărul ucraineanilor uciși la aproximativ 10.000.
În comentariile sale de marți, Alfiorov a spus că peste 28.000 de ucraineni au fost uciși de polonezi în această perioadă, adăugând: „Pot fi numite genocid aceste evenimente dacă există victime de ambele părți?”
Polonia a clasificat de mult timp masacrele polonezilor ca acte de genocid, în timp ce Ucraina contestă acest lucru, încadrând în schimb uciderile ca o luptă ucraineană pentru un stat independent într-o perioadă în care populațiile ucrainene erau împărțite între teritoriile Poloniei și Uniunii Sovietice.
Amintirea masacrelor din Volînia a fost mult timp un punct de dispută între cele două țări, Kievul acuzând Varșovia că politizează problema și distrage atenția de la inamicul comun al celor două țări, Rusia.
În ultimii ani, o serie de politicieni polonezi cu tendințe naționaliste au pus această problemă în centrul platformei lor, inclusiv președintele Karol Nawrocki – fost șef al IPN – care a condamnat de mult timp Kievul pentru întârzierile percepute în abordarea tensiunilor.
Lucrările de excavare pentru recuperarea cadavrelor victimelor poloneze din al Doilea Război Mondial îngropate pe teritoriul actual al Ucrainei au început anul trecut, după ce Varșovia și Kievul au ajuns la un acord în această privință, în urma unor dispute care au durat ani de zile.
O istorie complicată
În critica sa la adresa comentariilor lui Alfiorov de miercuri, IPN a acuzat, de asemenea, Ucraina că „își construiește elementele identității pe cultul persoanelor și formațiunilor responsabile” de ucideri, dând ca exemplu naționalistul ucrainean Stepan Bandera.
Bandera este o figură controversată în istoria polono-ucraineană. El a fost unul dintre fondatorii Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN), care a luptat pentru înființarea unui stat ucrainean independent în timpul și după al Doilea Război Mondial.
Între 1943 și 1945, OUN a fost responsabilă de numeroase atrocități și masacre ale polonezilor în regiunile Volînia și Galiția din Polonia și Ucraina de astăzi.
În Polonia, Bandera este considerat în mare parte un criminal și un criminal de război, în timp ce în Ucraina este văzut ca un patriot și un erou național.
Editor : Sebastian Eduard
