Cine sunt morții „nerevendicați” din Milano. Nimeni nu s-a interesat de ei la morgă, așa că au fost îngropați în cimitirul militar
60 de oameni au fost înmormântați în cimitirul militar din Milano doar în prezenta primarului și a unui preot. Sunt oameni despre care nimeni nu s-a interesat, nimeni nu a venit la morgă să întrebe de ei. Pe crucile albe, simple, le este trecut doar numele. E un loc simbolic cimitirul militar. Pentru că acești oameni au căzut într-un altfel de război, împotriva unui inamic invizibil: coronavirusul.
Locului i se spune „Câmpul 87” și se află într-un capăt al cimitirului militar. Este primul cimitir de război populat în timp de pace, făcut pentru cei care au murit departe de cei dragi, învinși de coronavirus. Este un loc al pașilor pierduți. Acei pași pe care copiii, soțiile, prietenii ar fi dorit să-i facă pentru a-i însoți pe cei pe care i-au iubit în ultima lor călătorie. Numai că la înmormântare i-au avut alături doar pe angajații municipalității.
Aici, pe „Câmpul 87”, se ridică șaizeci de cruci albe, mici. Războiul împotriva pandemiei a rupt familii, a făcut să dispară o generație și a împiedicat până și ultima alinare, ultimul adio.
Dorințele lor au fost uitate, nu știe nimeni dacă ar fi vrut să fie înmormântați în satul în care s-au născut sau poate doreau să fie incinerați și cenușa aruncată pe munte sau în mare. Pentru că nu a venit nimeni la morgă după ei.
Unii poate rămăseseră singuri, dar în cazul multora, apropiații lor nu au putut veni: fie sunt obligați să stea acasă în carantină, fie sunt ei înșiși bolnavi la spital, în terapie intensivă, luptând pentru viață. Sunt prizonierii Covid.
Iar pentru a nu lăsa morții în morgi până la apariția cuiva care să întrebe de ei, în aceste săptămâni de urgență, municipalitatea din Milani a preluat totul, de la cheltuieli la organizarea înmormântării. Și a decis să dedice un spațiu, la granița cu cimitirul evreiesc din Milano, morților singuri, nereclamați de nimeni. Un loc unde să stea pentru totdeauna sau temporar, până când soțiile sau copiii, soțul, cineva care își va mai aminti de ei, va fi sau vor fi capabili să le organizeze alte funeralii.
Departe de imaginea marelui mormânt comun în care sunt îngropate zeci și zeci de sicrie ieftine de pin, la New York, în Insula Hart, Câmpul 87 din Musocco va rămâne așa, simplu, timp de doi ani de la ultima înmormântare, fără monumente funerare. Doar crucile albe cu numele, ca în cimitirele de război pietrele funerare în mijlocul unui câmp verde.
„De mai multe ori am spus că Milano a rezistat. Este adevărat, dar a plătit un preț foarte mare. I-am pierdut pe mulți dintre fiii noștri. În unele cazuri a fost și mai tragic, pentru că unii au plecat dintre noi fără nimeni lângă ei, fără familie. În acest spațiu pe care îl vedeți au fost îngropate acele trupuri pe care nimeni din familie nu le-a revendicat. O tragedie în tragedie”, a declarat Giuseppe Sala - primarul orașului Milano.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
