Centrul UE pare instabil, cu Franța într-o stare de haos și Friedrich Merz din Germania care pornește cu stângul în mandatul său de cancelar, scrie Politico într-o analiză despre situația politică a celei mai mari economii a UE, care tocmai și-a schimbat conducerea federală, marcând o premieră negativă în istoria sa de după cel de-Al Doilea Război Mondial: noul cancelar a ratat majoritatea la primul vot privind desemnarea în funcție de către Bundestag. De asemenea, publicația vorbșete și despre efectele asupra întregii Europe ale crizelor politice din Franța și Germania.
În calitate de lider european în prima linie a războiului, Volodimir Zelenski a vorbit în numele a milioane de europeni când l-a felicitat pe Friedrich Merz pentru că a reușit să ajungă în funcție – la a doua încercare – ca nou cancelar al Germaniei.
„Sperăm sincer că Germania va deveni și mai puternică”, a declarat președintele Ucrainei, „și că vom vedea mai multă conducere germană în afacerile europene și transatlantice”.
Să sperăm, comentează Politico, care arată că că mesajul lui Zelenski a fost diplomatic, dar a conținut o critică fără echivoc a golului din centrul politicii europene: slăbiciunea leadershipului german și tergiversarea în fața agresiunii Rusiei și a trădării Statelor Unite ale lui Donald Trump.
Marți, 6 mai, trebuia să fie ziua care să schimbe toate acestea, oferind Germaniei un nou guvern puternic și redând Europei energia sa. În schimb, membrii Bundestagului l-au umilit pe Merz cu o insultă fără precedent, refuzând să-l confirme în funcție chiar și după încheierea acordului de coaliție.
Era ultimul lucru de care aveau nevoie centristii din Uniunea Europeană.
Chiar dacă Merz a obținut în cele din urmă suficiente voturi pentru a deveni cancelar în al doilea tur de scrutin, „daunele politice sunt deja făcute”, a declarat Katja Hoyer, academiciană și autoare a cărții „Beyond the Wall”, pentru Politico. „Acesta nu este începutul unui guvern stabil și încrezător, ci un semn al profunzimii fisurilor din centrul scenei politice germane.”
Absent din Berlin
În ultimii trei ani, Germania a fost reticentă în a-și îndeplini rolul tradițional de lider european, dacă nu chiar l-a evitat cu totul.
Predecesorul lui Merz, Olaf Scholz, a vorbit mult despre apărare, dar a ezitat să furnizeze Kievului armament, cum ar fi tancuri și rachete cu rază lungă de acțiune, de care Zelenski a spus că are nevoie pentru a respinge armata invadatoare a lui Vladimir Putin.
Conducând o coaliție fragilă formată din trei partide, Scholz a avut puțin spațiu de manevră și, în cele din urmă, nu a reușit să împiedice prăbușirea guvernului său.
Zelenski a remarcat că o conducere puternică din partea lui Merz ar fi „deosebit de importantă, având în vedere că viitorul Europei este în joc – și va depinde de unitatea noastră”.
Cu toate acestea, politica germană este acum profund divizată. Fără „unitate” pe plan intern, Merz va avea dificultăți în a impulsiona schimbarea de care, potrivit lui, Europa are nevoie, de la o creștere a cheltuielilor pentru apărare până la politici care să protejeze industria germană de tarifele impuse de Trump și de provocările reprezentate de China.
La alegerile din februarie, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) s-a clasat pe locul al doilea, cu 21% din voturi, în spatele creștin-democraților lui Merz și înaintea social-democraților. Acesta va rămâne o amenințare pentru noul guvern, întrucât migrația continuă să domine dezbaterea politică. Economia germană este, de asemenea, în declin, industria tradițională fiind în cădere liberă.
Aceste provocări structurale cu care se confruntă coaliția lui Merz caracterizează un centru politic care își pierde influența în întreaga Europă. Același lucru se poate spune, de exemplu, despre Marea Britanie. Sau, mai grav pentru UE, despre Franța.
Greșelile lui Macron
Conducerea Germaniei este vitală pentru UE, deoarece a doua cea mai mare economie a blocului nu poate scăpa de propriile încurcături politice.
Anul trecut, președintele francez Emmanuel Macron a riscat organizarea de alegeri anticipate în încercarea de a zdrobi partidul de extremă dreapta Rassemblement National (RN), dar a obținut în schimb un parlament fără majoritate, incapabil să ajungă la un acord practic pe niciun subiect. Sondajele recente sugerează că Jordan Bardella, candidatul RN, ar avea șanse bune să câștige președinția Franței în 2027.
„Întreaga Europă a privit astăzi spre Berlin în speranța că Germania se va reafirma ca un pilon al stabilității și o forță pro-europeană. Această speranță a fost spulberată. Cu consecințe care depășesc cu mult granițele noastre”, a declarat Jana Puglierin, șefa biroului din Berlin al Consiliului European pentru Relații Externe.
Respingerea lui Merkel
În centrul tuturor acestor evenimente se află o întrebare. Cum a ajuns Merz să facă un astfel de dezastru din ceea ce ar fi trebuit să fie o formalitate parlamentară? A fost o greșeală a unuia sau a doi parlamentari care au crezut că pot scăpa cu un protest? Sau a fost un semn mai profund al unui lider predispus la erori de calcul politic?
În scurta sa perioadă de glorie pe scena internațională, Merz s-a dovedit a fi impulsiv și greșitor. El a riscat mizând pe voturile AfD pentru a adopta măsurile privind migrația în Bundestag înainte de alegeri, crezând că acest lucru va consolida voturile partidului său, CDU. În schimb, creștin-democrații au pierdut teren, în timp ce AfD a continuat marșul său.
În declarații surprinzător de directe după închiderea urnelor în noaptea alegerilor, Merz l-a atacat pe Trump și a pus sub semnul întrebării viabilitatea NATO.
Criticii lui Merz indică decizia fostei lideri Angela Merkel de a-l exclude din funcții importante ca dovadă că știa că nu este suficient de bun pentru a ocupa o funcție înaltă.
Dacă au dreptate, s-ar putea ca singurul lucru mai rău pentru Europa decât un cancelar Merz slăbit să fie unul puternic.
Editor : B.E.
