La demisia sau moartea Papei înainte de alegerea unui succesor, Scaunul Petrin al Romei devine vacant („sede vacante”). Legile canonice care guvernează această perioadă de interreg - interimat - sunt precizate în Constituţia Apostolică Universi Dominici gregis, modificată ulterior prin Motu Proprio Normas nonnullas, informează Agerpres.
În perioada de „sede vacante”, anumite departamente din Curia Romană sunt suspendate, iar unele dintre acestea au roluri speciale, aşa cum este specificat în Universi Dominici gregis.
Cardinalii care au vârsta sub 80 de ani, calculată cu o zi înainte ca Scaunul Apostolic să devină vacant, sunt eligibili să aleagă Pontiful Roman în Conclav.
În această perioadă, conducerea Bisericii revine Colegiului Cardinalilor. Decanul Colegiului, care îl prezidează şi îl reprezintă, desfăşoară funcţii de coordonare: îi convoacă pe cardinali pentru Conclav, conduce actele pentru alegerea papală, îi pune noului ales întrebarea dacă vrea sau nu să accepte alegerea şi ce nume asumă.
Procesul prin care papii își aleg numele
Este o veche cutumă aceea a alegerii libere de către noul papă a unui nume care să-l identifice în această calitate. Îi este adresată întrebarea conform uzanţei de către cardinalul decan sau de cel care este în locul lui “Quo nomine vis vocari?”, „Cum vrei să fii numit?”. Nu există o normă precisă care să impună alegerea numelui. Din anul 999, când papa Silvestru al II-lea, care se numea Gerbertro dell'Alvernia, a comunicat numele său, până la Benedict al XVI-lea, Joseph Ratzinger, numai doi papi nu au efectuat alegerea, menţinând numele lor de botez: în 1522 Adrian al VI-lea, Adrian Florensz de Utrecht, şi în 1555 Marcel I, Marcel Cervini.
Citește și
Cine sunt cardinalii care vor alege noul papă: 108 au fost numiți de papa Francisc. Cel mai tânăr este un ucrainean de 45 de ani
Conclavul
În cazul în care cardinalul decan n-ar putea să ia parte la Conclav pentru că a împlinit 80 de ani aşa cum este prevăzut de Constituţia Apostolică a papei Paul al VI-lea "Ingravescentem aetatem", funcţiile sale în timpul fazelor electorale din Capela Sixtină vor fi exercitate de sub-decan. Dacă nici acesta nu poate fi în Conclav, va fi ales primul dintre cardinali după ordinea de precedenţă.
Decan al Colegiului Cardinalilor este în prezent Giovanni Battista Re (91 de ani), iar oficiul de vice-decan este deţinut de cardinalul Leonardo Sandri (81 de ani).
Conclav se înţelege în materie canonică fie locul închis în care cardinalii electori se reunesc pentru a-l alege pe papa, fie adunarea fizică însăşi a cardinalilor reuniţi şi închişi pentru alegere. De la sfârşitul edificării sale în secolul al XV-lea, Capela Sixtină este locul stabilit pentru Conclav.
La 22 februarie 2013, cu doar câteva zile înainte de intrarea în vigoare a demisiei sale, papa Benedict al XVI-lea (2005-2013) a emis o scrisoare apostolică Motu Proprio „Normas nonnullas”, în care a introdus o serie de modificări la legile care guvernează perioada sede vacante şi alegerea papală. Noul Motu Proprio înlocuieşte unele dintre paragrafele şi/sau secţiunile numerotate din textul documentului de guvernare, Universi Dominici gregis (UDG).
Printr-o modificare a paragrafului n. 37 din UDG, papa Benedict al XVI-lea permite Colegiului Cardinalilor să înceapă Conclavul înainte de a trece cincisprezece zile de la începutul perioadei sede vacante, cu condiţia ca toţi cardinalii cu drept de vot să fie prezenţi. Modificarea prevede, de asemenea, că întrunirea Conclavului trebuie să înceapă la cel mult douăzeci de zile după începerea sede vacante, chiar dacă nu sunt prezenţi toţi alegătorii.
În afară de aceasta, papa Benedict al XVI-lea a introdus modificări şi pentru majoritatea cerută pentru alegerea papei pentru care vor fi necesare 2/3 din electorii prezenţi şi votanţi cu excluderea, în caz de balotaj, a voturilor celor doi candidaţi. Cu Motu Proprio este stabilită, ca unică pedeapsă, excomunicarea pentru oricine ar încălca secretul despre alegerea papei.
Conform documentului, în urma votului „scrutatorii adună toate voturile pe care le-a primit fiecare individ, iar dacă nimeni nu a obţinut cel puţin două treimi din voturile din acel buletin, Papa nu a fost ales; dacă totuşi se dovedeşte că cineva a obţinut cel puţin două treimi din voturi, a avut loc alegerea valabilă canonic a Suveranului Pontif”.
Când alegerea a avut loc, cardinalul diacon convoacă în sala de alegeri pe secretarul Colegiului Cardinalilor, pe maestrul Oficiului Celebrărilor Liturgice Pontificale şi pe doi maeştri de ceremonii. Apoi cardinalul decan, sau cardinalul care este primul în ordine şi vechime, în numele întregului Conclav, întreabă: „Accepţi alegerea ta canonică în calitate de Suveran Pontif”. Şi, de îndată ce a primit consimţământul, îl întreabă: „Cu ce nume vrei să fii numit”. Apoi maestrul celebrărilor liturgice pontificale, în calitate de notar şi având ca martori pe cei doi maeştri de ceremonii, întocmeşte un document care atestă acceptarea de către noul Papă şi numele luat de acesta. (Motu Proprio „Normas nonnullas”)
Fumul alb și fumul negru
Fumul alb sau negru iese din hornul care este montat pe marginea acoperişului Capelei Sixtine cu ocazia Conclavului. Fumul alb este semnalul pentru bucuria datorată alegerii noului Papă, cel negru este semnalul dezamăgirii datorate lipsei de acord între cardinali.
Culoarea albă a fumului provine de la arderea buletinelor de vot la care se adăugă paie ude şi/sau substanţe chimice, sau a unui fumigen. Fumul negru se produce prin arderea buletinelor de vot, a schiţelor şi documentelor votărilor, cu adăugirea unei substanţe colorante. Începând de la Conclavul din 2005, fumul alb este însoţit de sunetul de sărbătoare al clopotelor de la Bazilica Sfântul Petru din Vatican. Şi sobele au devenit două: la cea tradiţională, în care sunt arse buletinele de vot, a fost adăugată o altă sobă, care conţine fumigene artificiale pentru a îmbunătăţi vizibilitatea.
„Habemus Papam”
"Habemus Papam" este exclamaţia solemnă adresată mulţimii care aşteaptă în Piaţa Sfântul Petru, prin care cardinalul protodiacon, de la loja bazilicii Sfântul Petru, comunică alegerea noului Papă. „Annuntio vobis gaudium magnum: habemus Papam! Eminentissimum ac reverendissimum dominum, dominum (numele cardinalului ales în latină la acuzativ), Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalem (prenumele netradus în latină), qui sibi nomen imposuit (numele pontifical în latină la genitiv cu eventuala progresie numerică)”; „Vă anunţ o mare bucurie: avem Papă! Pe preaeminentul şi preasfinţitul Domn, Domnul (numele), Cardinal (prenume) al Sfintei Biserici Romane, care şi-a impus numele de (numele ales)”.
Editor : S.S.
