Campania de sabotaj presupusă a Rusiei pe întreg teritoriul Europei pare să prindă din nou avânt, punând guvernele în fața unei probleme pe care se străduiesc să o rezolve încă de la începutul războiului din Ucraina: cum să impună Moscovei un cost semnificativ pentru atacurile care rămân în mod deliberat sub pragul unui război convențional, relatează The Guardian.
Numai în ultima lună, o dronă încărcată cu explozibili a fost descoperită lângă un avion de marfă ucrainean pe aeroportul din Leipzig, Germania, Polonia s-a confruntat cu acte suspectate de sabotaj, iar o serie de explozii și incendii inexplicabile au afectat instalații din domeniul apărării care aprovizionează Ucraina în întreaga Europă.
Atacurile, menite să semene haos și să submineze sprijinul acordat Ucrainei, variază foarte mult în ceea ce privește amploarea și complexitatea lor, dar au o caracteristică comună: adesea este dificil să se stabilească în mod concludent că provin din Moscova.
Această ambiguitate este inerentă modului în care sunt organizate operațiunile. Serviciile de informații rusești au renunțat să se bazeze în principal pe agenți profesioniști trimiși în toată Europa. În schimb, presupușii sabotori sunt recrutați din ce în ce mai mult de la distanță, inclusiv prin intermediul canalelor Telegram, și plătiți în criptomonede pentru a îndeplini sarcini individuale – ceea ce le permite ofițerilor de informații ruși care îi coordonează să rămână în siguranță acasă.
Această tendință a fost evidentă în Danemarca în această săptămână, unde autoritățile au avertizat că Moscova recruta cetățeni danezi pentru a comite acte de sabotaj împotriva unor companii din domeniul apărării care au legături cu Ucraina.
Însă amploarea tot mai mare a atacurilor și rapiditatea cu care guvernele europene sunt acum dispuse să arate cu degetul spre Moscova sugerează că starea de spirit s-ar putea schimba.
Când, în iulie 2024, un colet incendiar a luat foc la centrul de distribuție DHL din Leipzig, au trecut aproximativ nouă luni până când anchetatorii germani au semnalat o legătură concretă cu GRU, agenția de informații militare a Rusiei.
De data aceasta, Berlinul a reacționat mult mai rapid. La doar câteva zile după cel de-al doilea incident de la aeroportul din Leipzig, oficialii germani au acuzat public Moscova – un semn atât al încrederii crescânde în capacitatea de a identifica operațiunile rusești, cât și al răbdării tot mai reduse față de ceea ce oficialii consideră a fi o campanie de sabotaj din ce în ce mai sfidătoare.
Cu toate acestea, deși Berlinul a devenit mai prompt în a arăta cu degetul spre Moscova, măsurile de sancționare pe care le-a luat până acum au urmat o linie mai prudentă.
Reacția Germaniei la atacul eșuat cu drone de la Leipzig a părut menită să țină sub control tensiunile, punând în evidență o întrebare și mai dificilă: ce poate face Europa, de fapt, dincolo de sancțiuni și expulzări diplomatice, fără a risca o confruntare militară directă.
Berlinul a anunțat închiderea unui centru cultural rus și a unui consulat rus, ceea ce a determinat Moscova să închidă Institutul Goethe, care fusese deja devastat – o măsură de represalii moderată, mai degrabă decât o adevărată escaladare.
Marja de manevră a Europei în ceea ce privește represaliile este, de asemenea, limitată de competențele acordate agențiilor sale de informații. Spre deosebire de CIA, multe servicii europene au ca sarcină principală colectarea de informații și dispun de o libertate de acțiune mult mai redusă în ceea ce privește desfășurarea operațiunilor sub acoperire în străinătate. Acest lucru lasă guvernelor relativ puține instrumente la dispoziție, situate între sancțiunile diplomatice și economice, la un capăt al spectrului, și acțiunile militare deschise, la celălalt capăt. Pentru a remedia această deficiență, mai multe state membre ale UE, printre care și Țările de Jos, au prezentat recent proiecte de lege care ar extinde considerabil competențele de supraveghere ale agențiilor de informații ale țării respective.
Un domeniu în care Europa poate face dovada unor măsuri mai concrete este disponibilitatea sa tot mai mare de a reține navele legate de flota fantomă a Rusiei. Miercuri, autoritățile norvegiene au confiscat o navă rusească în arhipelagul arctic Svalbard, la cererea Ucrainei.
Criticii susțin însă că astfel de măsuri nu sunt încă suficiente pentru a descuraja Moscova.
„De fiecare dată când nu luăm nicio măsură, îl încurajăm pe Putin să continue”, a declarat un parlamentar european, care a dorit să rămână anonim.
Acest argument a fost susținut cu cea mai mare fermitate de Polonia și de statele baltice, care și-au îndemnat în mod constant aliații din Europa de Vest să adopte o poziție mai dură față de Moscova.
„Războiul hibrid nu este doar o neplăcere pe internet”, a declarat joi ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski. „Războiul hibrid înseamnă echipe de asasini, înseamnă piromani, înseamnă aruncarea în aer a trenurilor în mișcare, așa cum s-a întâmplat în Polonia, înseamnă încălcări ale spațiului aerian cu drone și rachete de croazieră”.
„Trebuie să-l convingem pe Putin că astfel de acțiuni nu sunt fără consecințe”, a adăugat el.
În același timp, Sikorski părea să recunoască, într-un ton oarecum glumeț, limitele instrumentelor de care dispune în prezent Europa. Amintind de reacția Poloniei la operațiunile rusești suspectate anterior, el a declarat: „De fiecare dată când Rusia a comis un incendiu intenționat sau a încercat să arunce în aer un tren în mișcare… am închis un consulat rus, dar am rămas fără consulate de închis”.
Citește și:
Rusia, imprevizibilă după impasul din Ucraina. Ce scenarii nu exclud SUA privind un atac asupra NATO
„Ceea ce provoacă Rusia este slăbiciunea”: Europa trebuie să ia măsuri împotriva sabotajelor, afirmă un analist
Editor : A.M.G.
