Sari la conținut

Reforma zonei euro se împiedică de populism

Planul presedintelui francez Emmanuel Macron de a reforma zona euro, alături de Germania Angelei Merkel, ar putea fi serios îngreunat de Guvernele populiste. Coaliţiile de guvernare formate din aceste partide sunt tot mai des întâlnite în ţările care au adoptat moneda unică. Nou intrată pe această listă este Italia, a patra economie europeană - unde toate datele indică tocmai formarea unui astfel de Guvern. Franţei şi Germaniei le va fi greu să-şi implementeze reformele care să ducă la o mai mare integrare cu o opoziţie crescută. Ţările estice, adversarele unui reforme care va duce inevitabil către o Europă cu mai multe viteze, vor avea acum aliaţi printre vocile grele, în interiorul uniunii monetare.

Preşedintele francez şi-a propus, între altele, să armonizeze politicile de taxare din Uniunea Europeană şi să introducă un buget şi un minister de Finanţe comune ale zonei euro. Dar avântul pe care îl înregistrează partidele anti-sistem de pe continent ar putea pune în pericol aceste planuri.

Jumătate dintre italienii care s-au prezentat la urne la recentul scrutin legislativ şi-au arătat susţinerea pentru formaţiunile populiste. Acelea care, de regulă, îşi câştigă electoratul cu discursuri antieuropene şi care se arată mereu dispuse la creşterea cheltuielilor publice.

În Italia, greul de abia acum începe, odată cu negocierile privind formarea noului Guvern. Dar, indiferent de cum va arăta noul Guvern de la Roma, partidele populiste cu cel mai bun scor în alegeri - Mişcarea 5 Stele şi Liga Nordului - vor avea un cuvânt greu de spus în cazul viitorului politic al Peninsulei şi al modului în care se vor purta negocierile pentru reformarea zonei euro. Ambele vor regândirea regulilor fiscale.

Iar Franţa şi Germania sunt, pe bună dreptate, îngrijorate de acest aspect. Actualele propuneri de reformare a zonei euro se bazează pe un nivel ridicat de împărţire a riscurilor între cele 19 ţări care fac parte din bloc. Dar asta e o problemă sensibilă, mai ales în Germania şi în Olanda, ţări care nu vor ca economiile lor sănătoase să fie afectate de alte ţări cu datorii publice uriaşe.

Iar Italia e printre primele ţări la acest capitol: a încheiat 2017 cu o datorie publică de peste 130% din Produsul Intern Brut, iar cele mai recente date Eurostat arată că în ultimul trimestru al anului trecut, PIB-ul ţării a crescut numai cu 0,3%, sub media europeană.

Țările puternice ale zonei euro se întreabă, pe bună dreptate, dacă partidele care au câştigat alegerile din Peninsulă sunt îngrijorate de aceste cifre. Procesul de reformare a zonei euro este unul lung, iar obiectivele pe termen scurt ar putea fi compromise. Se urmăreşte transformarea Mecanismului European de Stabilitate într-un Fond Monetar European, dar şi un set de reguli noi după care să funcţioneze băncile din cele 19 ţări. Termenul avansat de Bruxelles este luna iunie, dar instabilitatea din Italia ar putea împinge acest obiectiv mult mai târziu.

E greu de crezut că se va reuşi formarea unui Guvern într-un termen atât de scurt. Dincolo de rolul pe care îl va juca Italia în reformarea zonei euro, mai sunt însă şi alte ţări reticente la reforme. 8 state din nordul spaţiului european, printre care Olanda, Irlanda şi Finlanda susţin că ţările ar trebui să se concetreze pe implementarea reformelor structurale şi pe respectarea regulilor fiscale de acum, iar planurile ambiţioase să fie lăsate pe mai târziu.

Premierul olandez spunea, de pildă, că Europa nu este una franco-germană. Pentru ca o reformă să poată fi implementată e nevoie de acordul tuturor. Macron şi Merkel trebuie să se pună de acord şi apoi să încerce să convingă pe toată lumea.

Pe aceeași temă