Foto Soarta locului în care Van Gogh și-a pictat ultimul tablou, tranșată în instanță. Ce a provocat disputa între proprietari și primărie

Într-o dimineață însorită din iulie 1890, Vincent Van Gogh a urcat pe o alee din comuna franceză Auvers-sur-Oise și și-a folosit galbenul, albastrul și verdele caracteristice pentru a picta un set de rădăcini noduroase care ies din terasamentul cu frunze de pe marginea drumului. Câteva ore mai târziu, s-a împușcat în piept într-un câmp de grâu din apropiere și s-a întors clătinându-se în camera lui din Auberge Ravoux.

Tree Roots (în traducere, Rădăcini de copaci), o privire în psihicul chinuit al artistului, a fost ultima pictură a lui Van Gogh înainte de moartea sa, două zile mai târziu, în satul de pe malul râului de la marginea Parisului, scrie The Times.

În 2020, experții au identificat scena lui Van Gogh și rădăcinile încă existente în grădina de pe Rue Daubigny 48, stârnind entuziasm în lumea artei, dar soarta lor a fost decisă abia acum printr-o decizie a Curții de apel de la Versailles.

Judecătorii de drept administrativ au oprit aproape patru ani de încercare a lui Isabelle Mézières, primărița din Auvers, pentru a revendica proprietatea publică a rădăcinilor vechi de 350 de ani, care aparțin unor „salcâmi falși” (pseudoacacia robinia) rezistenți, și au acordat daune lui Jean-François și Hélène Serlinger, deținătorii proprietății.

Soții Serlinger, iubitori de artă care s-au mutat la Auvers în 1996, se luptă cu încercările primarului de a prelua marginea de jos a grădinii lor încă de la ceremonia de inaugurare din 2021. Aceasta a urmat validării de către muzeul Van Gogh din Amsterdam a sitului descoperit de Wouter van der Veen, directorul științific al Institutului Van Gogh, cu sediul în Auvers. El a găsit o carte poștală din 1905 care arată locația și a corelat-o cu o fotografie din 1907.

Judecătorii au susținut o respingere a cauzei primăriei de către instanța inferioară, folosind un limbaj usturător asupra metodelor sale, inclusiv susținerea unui regulament inexistent din 1959.

Serlinger, un inspector fiscal pensionar în vârstă de 68 de ani, a spus că nu poate înțelege de ce Mézières a condus o campanie atât de acerbă împotriva lor. Ei au urmărit doar să dezvolte situl ca parte a traseului de pelerinaj Van Gogh, care atrage 300.000 de vizitatori pe an în satul pitoresc al artiștilor.

Primărița a atacat cuplul pe rețelele sociale și a susținut că au vrut să facă bani și să priveze publicul de moștenirea lui Van Gogh. Ea s-a plâns de o palisadă de lemn, numindu-i „oameni cu adevărat lipsiți de respect, nerușinați”. Femeia a început a doua acțiune în justiție după ce au construit balustrade temporare care oferă o vedere publică a rădăcinilor. Consiliul nu și-a schițat planurile alternative pentru rădăcini, dar a spus că dorește să le protejeze pentru patrimoniul național.

„Este Van Gogh. Rădăcinile îi înnebunesc pe oameni”, a spus Serlinger. Natura care a asistat la ultimele ore ale lui Van Gogh a căpătat aura unei relicve religioase, a declarat Serlinger pentru The Times. „Este vorba despre dorința de a o avea.”

Mézières nu a comentat, dar Michel Gentilhomme, avocatul consiliului, a spus că bătălia nu s-a încheiat. Primarul ia în considerare un recurs la Curtea de Casație, instanța supremă, care se pronunță doar pe puncte de drept, a declarat el pentru presa franceză.

Serlinger a spus că el și soția sa, care este artistă, nu sunt îngrijorați. „Suntem foarte fericiți că în sfârșit s-a terminat. Lucrurile sunt clare și s-a făcut dreptate”, a spus el.

„Ne vom dedica acum energia pentru a proteja situl, a avea grijă de el și a-l deschide către public. Am lăsat ceastă poveste în urmă”.

Cuplul oferă tururi de 30 de minute ale grădinii, disponibile pe site-ul lor vangoghroots.com. Sezonul vizitelor se deschide pe 12 aprilie. Anul trecut, 1.000 de entuziaști au venit să comunice cu inspirația lui Van Gogh pentru ceea ce un expert a descris drept „o pictură aproape psihanalitică care rezumă călătoria lui pe pământ”.

Artistul a realizat lucrarea la sfârșitul a 70 de zile frenetice la Auvers, după sosirea sa în stare de sănătate mintală și fizică fragilă de la azilul din Saint-Rémy de Provence în mai 1890.

Editor : Ș.R.