Galerie Foto Topirea ghețarilor amenință să distrugă localități din Europa vechi de sute de ani. Cum arată Blatten, satul elvețian înghițit de munte

Dezastrul care a șters de pe fața pământului un sat din Elveția, când o parte dintr-un munte s-a prăbușit peste casele oamenilor, a șocat întreaga țară, însă climatologii avertizează că topirea ghețarilor și a permafrostului din cauza încălzirii globale fac ca astfel de alunecări masive de teren să fie tot mai dese. Combaterea unor fenomene extreme de acest gen ar putea costa miliarde de dolari, astfel că mulți se întreabă dacă nu cumva ar trebui luată în considerare opțiunea dureroasă de a abandona o parte din satele amenințate de dezastre similare.

Primarul Matthias Bellwald se plimba prin satul Wiler din frumoasa vale Loetschental din Elveția, fiind salutat la fiecare pas de localnici. Dar acesta nu este satul lui. Cu două luni în urmă, la doar cinci kilometri depărtare, casa lui din Blatten a fost distrusă complet când o bucată uriașă dintr-un ghețar din Alpii elvețieni s-a prăbușit în vale.

Cei 300 de locuitori ai satului au fost evacuați cu câteva zile înainte de producerea dezastrului, după ce geologii au avertizat că muntele a devenit foarte instabil. Ei și-au pierdut casele, biserica, hotelurile și fermele.

Bellwald crede că locul unde până nu demult s-a aflat satul lor poate fi curățat complet până în 2028, iar primele case ar putea fi gata în 2029. Reconstrucția localității Blatten va presupune, însă, costuri uriașe: în jur de 1 milion de dolari pe cap de locuitor, potrivit BBC.

Deschide galeria foto

,

Donațiile și fondurile alocate de guvernul federal al Elveției au pus la dispoziția celor care și-au pierdut casele în dezastru milioane de franci elvețieni, dar unii oameni au început să se întrebe dacă se merită tot acest efort.

Elveția cheltuie aproape 500 de milioane de dolari pe an pe structurile de protecție împotriva alunecărilor de teren, dar un raport oficial din 2007 a arătat că ar fi nevoie de o sumă de șase ori mai mare pentru a putea apăra toate localitățile amenințate de astfel de dezastre naturale.

Blatten se află acum îngropat sub milioane de metri cubi de rocă, noroi și gheață. Deasupra localității, muntele rămâne instabil.

„Nu o să uit niciodată acea explozie. Pământul s-a cutremurat”

Când au evacuat inițial zona, locuitorii din Blatten credeau că era vorba doar de o măsură de precauție și că se vor întoarce în curând la casele lor care au rezistat timp de sute de ani în valea Loetschental.

Nimeni nu se aștepta la un dezastru atât de mare. „Știam că va fi o alunecare de teren în acea zi... dar a fost pur și simplu incredibil. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că se va prăbuși atât de repede”, a povestit Fernando Lehner, un localnic pensionar.

„Și acea explozie, când ghețarul și pământul surpat s-au prăbușit peste vale, nu o să o uit niciodată. Pământul s-a cutremurat”, a mai spus Lehner.

Climatologii avertizează că încălzirea globală face ca viața în zonele alpine să fie mult mai periculoasă și spun că schimbările climatice au jucat un rol important în producerea dezastrului din Blatten.

„Topirea permafrostului la o altitudine foarte înaltă a dus la prăbușirea vârfului”, a spus Matthias Huss, glaciolog de la Institutul Federal de Tehnologie din Zurich.

Vârful montan s-a prăbușit peste ghețar, iar retragerea ghețarului a dus la situația în care muntele era mai puțin stabil decât înainte, a explicat Huss.

În zilele dinainte de prăbușirea muntelui, pragul de zero grade al Elveției – altitudinea la care temperatura ajunge la pragul de îngheț – a depășit 5.000 de metri, peste înălțimea celor mai înalți munți din țară.

„Nu este prima dată când vedem alunecări de teren mari în Alpi”, a spus Huss. „Cred că ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este că aceste incidente au devenit mai frecvente și mai imprevizibile.”

Un alt sat elvețian a fost evacuat acum doi ani, iar locuitorii nu s-au mai putut întoarce nici până acum

Satul Brienz din Graubünden, cea mai mare regiune de vacanță a Elveției, care a organizat Olimpiada de Iarnă de două ori și unde liderii lumii se întâlnesc în fiecare an pentru Forumul Economic Mondial de la Davos, a fost evacuat acum mai bine de doi ani din cauza instabilității muntelui de lângă așezare.

Locuitorii săi nu s-au putut întoarce nici până acum. În luna iulie, ploile frecvente i-au făcut pe geologi să avertizeze că o alunecare de teren pare iminentă.

Și locuitorii stațiunii Kandersteg din regiunea Bernese Oberland, unde un versant stâncos a devenit instabil și s-ar putea prăbuși peste localitate, au un plan de evacuare. Unele poteci de drumeție montană înspre Lacul Oeschinen au fost închise după ploile puternice din această vară.

Unele dezastre au provocat și pierderi umane. În 2017, o cădere uriașă de pietre în apropiere de satul Bondo a ucis opt drumeți. Așezarea a fost reconstruită și refortificată după o investiție de 64 de milioane de dolari.

Satul Pontresina a cheltuit milioane de dolari pentru construcția unui baraj de protecție care să prevină alunecările de teren provocate de topirea permafrostului.

„Nu poți ține în frâu tot muntele”

Un sondaj realizat de institutul de cercetare Sotomo a întrebat 2.790 de persoane din Elveția ce apreciază cel mai mult la țara lor. Răspunsurile oferite cel mai des au fost „frumusețea peisajului alpin” și „stabilitatea”.

Însă, ceea ce sondajul nu i-a întrebat pe participanți a fost care este prețul pe care elvețienii sunt dispuși să îl plătească pentru a „îmblânzi” munții care amenință tot mai mult să se prăbușească peste așezările lor.

„Geologia indusă de om este prea puternică în comparație cu ființele umane”, a spus directorul Institutului pentru Cultura Alpilor de la Universitatea din Lucerna. „În Elveția, am crezut că putem face orice cu infrastructura. Acum, cred că suntem în punctul zero în privința infrastructurii.”

Satul Blatten a rezistat sute de ani. „Când ești într-un sat care a existat deja timp de 800 de ani, ar trebui să te simți în siguranță. De aceea este așa de șocant.” La urma urmei, „nu poți ține în frâu tot muntele.”

Primarul din Blatten, Bellwald, a zâmbit și el amar. „Muntele decide întotdeauna. Știm că sunt periculoși. Noi iubim munții, nu îi urâm din cauza asta.”

„Bunicii noștri au trăit cu ei. Tații noștri au trăit cu ei. Și copiii noștri vor trăi, de asemenea, cu ei”, a mai spus Bellwald.

Editor : Raul Nețoiu