Tăierea ajutoarelor pentru solicitanții de azil respinși a fost declarată ilegală – Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat joi una dintre cele mai dure decizii recente împotriva politicii sociale germane față de solicitanții de azil. Aceste reduceri afectează necesități de bază, cum ar fi îmbrăcămintea și bunurile de uz casnic, scrie focus.de.
Cazul care a dus la această decizie privește un tânăr afgan, căruia autoritățile din landul Bavaria îi tăiaseră alocația pentru haine și produse de uz casnic, pe motiv că urma să fie deportat în România.
Bărbatul primea mâncare, adăpost încălzit și îngrijire medicală de bază, dar Landkreis-ul Schweinfurt considerase că atât este suficient — restul, de la un tricou la un bilet de autobuz, putea fi eliminat odată ce Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați (BAMF) stabilise că alt stat membru (România) este responsabil pentru dosarul său.
Tânărul a contestat decizia. Cazul a ajuns la Bundessozialgericht, care, nesigur de compatibilitatea normelor germane cu dreptul european, a sesizat CJUE. Răspunsul de la Luxemburg a fost categoric: reducerea prestațiilor materiale acordate acestui solicitant este incompatibilă cu dreptul UE. Conform directivei europene de primire în vigoare, statele membre sunt obligate să garanteze un „nivel de trai decent”, care include și protecția sănătății fizice și psihice a solicitanților.
Instanța a stabilit că îmbrăcămintea face parte din „nevoile cele mai elementare”, iar prestațiile bănești pentru cheltuieli zilnice — bilete de transport, mijloace de comunicare, produse de igienă personală — sunt necesare pentru a asigura „un minimum de participare la viața socială și culturală”. Potrivit avocatului tânărului afgan, acestuia îi rămăseseră la dispoziție aproximativ 150 de euro pe lună. Prea puțin, au spus judecătorii europeni.
Judecătorii din Luxemburg au clarificat că, în primul rând, îmbrăcămintea este una dintre „cele mai elementare nevoi”. În al doilea rând, beneficiile în numerar pentru necesitățile zilnice, cum ar fi biletele de călătorie, dispozitivele de comunicare sau produsele de îngrijire personală, sunt necesare pentru a garanta un „nivel minim de participare la viața socială și culturală”.
Consecințele practice ale hotărârii depășesc cu mult un singur dosar din Bavaria. Practica tăierilor de ajutoare pentru solicitanții de azil care intră sub incidența Regulamentului Dublin — adică aceia pentru care un alt stat UE este declarat competent — este aplicată în Germania din 2019. Mai mult, în 2024, după atentatul cu cuțit de la Solingen, legislația a fost înăsprită suplimentar, introducându-se posibilitatea eliminării totale a prestațiilor în astfel de cazuri.
Ministrul federal de Interne Alexander Dobrindt (CSU) a recunoscut că decizia „îngreunează” tăierile de ajutoare, dar a încercat rapid să limiteze impactul politic al verdictului: „Luăm act de aceasta, dar vedem totodată că, prin Sistemul European Comun de Azil, avem o situație juridică complet nouă.”
Editor : M.C
