Rămăşiţele generalului Qassem Soleimani, fostul comandant al forţelor Quds, au ajuns la Teheran şi curând va fi ceremonia de înmormântare. Milioane de iranieni vor participa şi se estimează că urmează să fim martorii celei mai numeroase mulţimi de oameni care au asistat vreodată la un astfel de eveniment, în Iran. Pentru iranieni, Soleimani era un erou naţional şi acesta este un fapt. Acum este shahid, adică un martir în lupta pe care Republica Islamică Iran o duce cu „Marele Satan", metafora preferată a liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, la adresa Statelor Unite şi a lumii vestice în general. Ieri s-a strigat nu doar pe străzile oraşelor iraniene, ci şi în parlamentul ţăriii, „Moarte Americii!".
Pentru mulţi alţii din Orientul Mijlociu şi restul lumii, Qassem Soleimani a fost un terorist şi uciderea sa este considerată un lucru bun.
Sunt numeroase dovezi care arată cât de implicat a fost generalul iranian în acţiuni susţinute de miliţiile pe care le antrena şi care au dus la moartea a sute de mii de civili în Siria, Irak, Fâşia Gaza sau Yemen, dar şi a sute de militari americani.
Acelaşi Soleimani a luptat însă şi împotriva ISIS iar, pentru cei care vor să meargă mai în urmă în istorie, a fost şi împotriva talibanilor din Afganistan.
Concluzia acestui rezumat de portret poate fi o expresie auzită des în Orient: cel care este luptător pentru libertate pentru unii, este un terorist pentru ceilalţi.
O moarte şi nenumărate consecinţe
Războiul asimetric, prin proxy, adică prin interpuşi pe teritorii străine era specialitatea generalului Qassem Soleimani şi desigur rămâne o preocupare a Iranului.
Succesiunea rapidă la conducerea forţelor Quds, conduse acum de fostul adjunct Esmail Ghaani, arată că moartea liderului militar charismatic nu schimbă nimic în planurile iraniene pe termen lung pentru regiune.
Pe lângă ameninţările de răzbunare crâncenă pe care le face la adresa SUA conducerea de la Teheran, lucrurile încep să fie subtil puse în practică.
Iran spune că vrea să-i facă pe americani să plătească scump uciderea lui Soleimani, dar alege să folosească teritoriul Irak pentru a-şi duce războiul. Adică face exact ce începuse deja Qassem.
Ce se va întâmpla cu militarii străini din Irak
Ieri, parlamentul de la Bagdad a votat retragerea tuturor trupelor străine de pe teritoriul său. Asta înseamnă că cei peste 5000 de militari americani, dar şi aliaţii care fac parte din coaliţia internaţională care lupta împotriva ISIS ar trebui să plece.
Cum s-a votat pentru această decizie? Din cei 328 de parlamentari irakieni, 170 au fost pentru, toţi şiiţi.
Restul până la 328, suniţi şi kurzi, nu au votat. Ca să intre în vigoare măsura votată de parlament, ea trebuie semnată de premierul ţării. Doar că Irakul nu are acum un premier în funcţie.
Acelaşi parlament a aprobat pe 1 decembrie anul trecut demisia lui Adel Abdul Mahdi, omul a cărui semnătură ar putea schimba acum o stare de fapt în Irak.
Demisionarul Mahdi a rămas însă pe post de interimar în fruntea guvernului irakian.
Un detaliu important într-un război asimetric
450 de irakieni din zecile de mii care au ieşit pe străzi în noiembrie 2019 să protesteze împotriva guvernului corupt al lui Adel Abdul Mahdi şi să ceară o viaţă mai bună, au fost ucişi.
Una dintre principalele acuze pe care oamenii o aduceau puterii executive de la Bagdad era că acceptă prea mult influenţa Iranului.
Atunci când Mahdi a decis să renunţe la funcţie, cel care a intervenit personal să oprească acest gest a fost nimeni altul decât generalul Qassem Soleimani.
2020, Irak sau Iran?
Irakul nu are cum, în acest moment, să mai facă faţă unui război, mai ales că cel împotriva ISIS încă nu este încheiat.
Dacă trupele americane s-ar retrage de pe teritoriul irakian, pericolul reluării activităţilor teroriste, dar mai ales al unui război civil în ţară ar însemna un dezastru pe care nimeni, nici măcar Iran, care îşi doreşte supremaţia în Orientul Mijlociu, nu şi-l poate asuma.
În acest moment în Irak, ceea ce a început să semene de mult generalul Qassem Soleimani pare să dea roade. Nu doar decizia parlamentului de a renunţa la trupele militare străine, dar şi pregătirea de către Iran a unui nou erou gata să scoată Irakul din nevoie: clericul Muqtada al-Sadr.
Liderul unei miliţii şiite pe care a înfiinţat-o în timpul invaziei americane din 2003, al-Sadr este găzduit de Teheran din octombrie anul trecut, din perioada când începeau protestele masive în ţara sa natală. Muqtada al-Sadr a jurat şi el să răzbune moartea lui Soleimani şi a anunţat că reactivează armata Mahdi de mujahedini.
Iranienii sunt acum mai uniţi ca niciodată datorită dispariţiei generalului lor preferat, care i-a făcut să uite că tot ei erau cei care protestau până acum împotriva regimului dur care îi conduce.
Înmormântarea lui Qassem Soleimani va avea loc, consecinţele deciziilor politice şi militare care se vor lua după aceea vor afecta în mod sigur viaţa unui număr foarte mare de oameni şi nu doar în Orientul Mijlociu.
