Deși politicienii polonezi au avertizat de mult timp că agresiunea rusă s-ar putea extinde și mai mult spre vest, incursiunea din 10 septembrie a aproape 20 de drone rusești pare să-i fi luat prin surprindere. În ultimele luni, a devenit din ce în ce mai la modă să le spună alegătorilor că „acesta nu este războiul nostru”, comentează analistul publicației European Pravda.
Pe 10 septembrie, conducerea militară a Poloniei a reacționat rapid și decisiv la mișcarea Rusiei: avioane de vânătoare au fost trimise în misiune, unele drone au fost doborâte, iar oficialii au declarat clar că țara a fost atacată.
Înaltii oficiali ai statului au răspuns, de asemenea, în mod constructiv, dar un răspuns autentic la provocarea Rusiei nu s-a materializat niciodată.
Răspunsul ineficient al Varșoviei nu ține atât de ignorarea amenințării reale, cât de reacția lentă a Washingtonului.
Politica externă și de securitate a Poloniei este orientată către Statele Unite mult mai puternic decât, de exemplu, guvernele Franței sau Germaniei.
Răspunsul lent al Americii este un semn rău nu numai pentru polonezi, ci și pentru Ucraina. Polonia își îndeplinește cu sârguință îndatoririle de principal partener logistic al Kievului, în parte pentru că se simte relativ în siguranță. Pasivitatea SUA subminează acest sentiment de siguranță, întărind în același timp sentimentul de impunitate al Kremlinului.
Citește și
Unde pot ajunge rachetele balistice rusești Iskander, lansate din Kaliningrad: țări și capitale în raza de acțiune. Situația României
Cum a reacționat politicul de la Varșovia
Printre consecințele politice interne interesante ale atacului Rusiei se numără reacția divizată a extremei drepte poloneze.
În timp ce curentul principal, Lege și Justiție și Coaliția Civică, au reacționat în moduri similare, fără a uita să se critice reciproc, popularul partid de extremă dreapta Confederația (cu 10-15% în sondaje în ultimele șase luni) și cercurile aliate au arătat o divizare clară.
Pe de o parte se află vicepreședintele Sejmului, Krzysztof Bosak, care a respins ca teorii conspiraționiste afirmațiile potrivit cărora dronele ucrainene au încălcat spațiul aerian al Poloniei sau că Ucraina le-a permis în mod deliberat să treacă.
Pe de altă parte se află colegul său de partid, Sławomir Mentzen, care a obținut un scor remarcabil de 15% la ultimele alegeri prezidențiale.
Mentzen îl critică pe premierul Tusk și pe partidul Lege și Justiție (al cărui candidat a devenit președinte) pentru că au lăsat țara nepregătită pentru un atac cu drone, solicită reducerea tuturor programelor sociale posibile în favoarea cheltuielilor de apărare, dar omite în mod constant faptul că atacul a fost rusesc și că Rusia reprezintă o amenințare pentru Polonia.
Împreună cu criticile constante la adresa prezenței migranților și refugiaților ucraineni în Polonia și apelurile la blocarea aderării Kievului la NATO, această amnezie selectivă în ceea ce privește Kremlinul este revelatoare.
Isterie anti-Ucraina
Dar poate că cea mai gravă evoluție din Polonia după 10 septembrie a fost valul de propagandă pro-rusă și creșterea isteriei anti-ucrainene, observate de cel puțin câteva luni.
Conform cercetărilor efectuate de Res Futura, cea mai mare parte a comentariilor de pe Facebook din 10 septembrie (38% din total) au dat vina pe Ucraina pentru atacul asupra polonezilor (pentru clarificare: acestea reflectă postările de pe rețelele sociale, nu o parte reprezentativă a opiniei publice).
Acest val de dezinformare cu privire la presupusul rol al Ucrainei în atacul cu drone s-a suprapus peste o campanie de ură deja în curs împotriva ucrainenilor din Polonia. Prim-ministrul Donald Tusk și noul președinte Karol Nawrocki, deși rivali, au alimentat amândoi retorica anti-ucraineană în încercarea de a câștiga voturile alegătorilor de extremă dreapta ai Confederației.
„Mai mult, proliferarea știrilor false pro-ruse și a urii anti-ucrainene pe rețelele de socializare reprezintă un pericol real pentru cetățenii ucraineni care trăiesc în Polonia”, comentează analistul.
Editor : Sebastian Eduard
