Ancheta UE privind potențialele acțiuni de spionaj ale Budapestei la Bruxelles ar putea afecta imaginea lui Orban în Europa, dar în Ungaria, acesta a exploatat rapid scandalul pentru a-și consolida narațiunea conform căreia țara se află sub asediu.
Scandalul de spionaj de la Bruxelles a izbucnit când site-ul de investigații maghiar Direct36 a raportat că, în perioada 2015-2017, ofițeri ai serviciilor secrete maghiare au încercat să recruteze personal al UE, dându-se drept diplomați.
Comisia Europeană a deschis o anchetă internă, iar Oliver Varhelyi, fostul ambasador al Ungariei la UE și actualul comisar european pentru sănătate și bunăstarea animalelor, a declarat că nu știe nimic despre acest lucru.
Această negare nu l-a convins pe Péter Magyar, fostul diplomat devenit lider al opoziției, care acum conduce Partidul Tisza de centru și care l-a acuzat pe fostul său șef că „nu spune tot adevărul”.
Apoi a venit răspunsul guvernului. János Lázár, ministru senior al Fidesz și aliat de lungă durată al lui Orbán, a respins rapoartele, răsturnând acuzația: „Dacă serviciile secrete maghiare s-ar fi dus la Bruxelles, i-aș onora, nu i-aș mustra.”
De acolo, povestea a luat o turnură internă. Presa pro-guvernamentală loială Fidesz, partidul naționalist de dreapta condus de premierul Viktor Orbán, a prezentat ancheta ca pe un alt atac politic din partea „birocraților de la Bruxelles” care încearcă să pedepsească Ungaria pentru că își apără suveranitatea.
Bruxelles și Kiev: amenințări gemene
Dacă scandalul de spionaj i-a dat lui Orbán un nou motiv pentru a vorbi despre suveranitate, terenul pentru această poveste era deja pregătit.
De la revenirea la putere în 2010, Fidesz a trecut prin diferite valuri de „super-răufăcători” care amenințau Ungaria: migranții în 2015, George Soros câțiva ani mai târziu, iar acum Bruxelles și Kiev ca o singură axă ostilă. Orbán îi descrie ca fiind outsideri care încearcă să tragă Ungaria în război și să o pedepsească pentru că rămâne neutră.
„Consultarea națională” VOKS 2025, un chestionar public realizat de guvern și utilizat de Fidesz pentru a crea un consens cu privire la probleme cheie, a subliniat acest aspect.
95% dintre respondenți au respins aderarea Ucrainei la UE, un rezultat afișat pe panouri publicitare din toată țara sub sloganul „Nu vom fi trași în război”.
Televiziunea de stat a difuzat în buclă imagini cu raidurile aeriene din Odesa și Mariupol, alături de hărți ale frontierei de est a Ungariei. Mesajul era simplu: războiul înseamnă haos, iar numai Orbán îl poate ține la distanță.
Orbán însuși a insistat asupra acestei idei în interviul acordat în octombrie revistei săptămânale maghiare pro-guvernamentale Mandiner, acuzând liderii europeni că „l-au instigat pe Zelenski” și insistând că „dacă Europa ar fi urmat exemplul lui Trump, pacea ar fi fost deja instaurată”.
Așa cum a scris Eryk Uszkiewicz în Visegrad Insight: „Din 2022, pentru prima dată, un stat străin – Ucraina – a devenit inamicul central în comunicarea politică maghiară”.
În mass-media Fidesz, narațiunile se estompează acum. Înghețarea fondurilor UE de către Bruxelles, lobby-ul Kievului pentru arme și presiunile pentru aderarea la UE, iar acum ancheta privind spionajul fac toate parte din aceeași campanie de presiune externă.
Tonul este implacabil: Ungaria este ultima țară sănătoasă de pe un continent care a înnebunit. Acest lucru îl lasă pe Orbán din ce în ce mai izolat în interiorul UE, dar izolarea este tocmai scopul.
Un sondaj Median realizat în septembrie a arătat că 62% dintre alegătorii Fidesz consideră că UE „acționează împotriva intereselor Ungariei”, în timp ce doar 18% văd blocul ca pe un aliat. Este dovada că baza sa electorală crede că el apără Ungaria ca fiind „izolată, dar dreaptă”, un bastion suveran într-o lume ostilă.
Citește și
Aura de invincibilitate a lui Viktor Orban se stinge. Primele semne care arată că „statul său de propagandă” s-ar putea prăbuși
Bruxellesul ca adversar
Lupta lui Orbán cu Bruxellesul nu este nouă, dar a atins un alt nivel. Ungaria este încă angajată în dispute cu Comisia Europeană privind fondurile UE înghețate, reformele statului de drept și libertatea presei. Aceste argumente au devenit parte din discursul intern al lui Orbán: el susține că nu este vorba despre democrație sau corupție, ci despre forțarea Ungariei să se alinieze.
Același cadru îi modelează acum poziția față de aderarea Ucrainei la UE. În timp ce alte state membre fac presiuni pentru începerea negocierilor, Ungaria continuă să blocheze progresul, argumentând că Kievul nu este pregătit și că aderarea Ucrainei ar „distruge agricultura europeană”.
Orbán a învățat că confruntarea constantă îi menține baza mobilizată și adversarii reactivi. Cu cât provoacă mai multe conflicte cu Bruxelles, cu atât poate să se prezinte mai mult ca singurul apărător al Ungariei.
Trump și Putin ca susținători
Orbán îi place să spună că Ungaria este singură în Europa, izolată, neînțeleasă și înconjurată de puteri ostile. Dar în afara Europei, el a construit o rețea de validare care susține narațiunea sa despre o națiune suverană asediată.
Summitul de pace de la Sharm el-Sheikh, găzduit de Egipt în această săptămână pentru a sigila încetarea focului în Gaza, i-a oferit lui Orbán scena pe care el prosperă. Președintele SUA, Donald Trump, l-a numit „un lider fantastic, extraordinar” și i-a promis „sprijin 100%”.
Câteva zile mai târziu, Orbán a declarat că o întâlnire între ei era deja „80% convenită” și că se va concentra în principal pe cooperarea economică.
Din est, președintele rus Vladimir Putin s-a alăturat de la Forumul Valdai din Sochi, fiind la fel de elogios, declarând că „dacă ungurii vor să rămână unguri, ar trebui să-l susțină pe Viktor Orbán”. Presa de stat rusă și maghiară a preluat această declarație în câteva ore.
Chiar și Xi Jinping, cu un ton mai prudent, a lăudat „calea independentă” a Ungariei.
În narațiunea lui Orbán, laudele străine sunt o armură politică – dovada că sfidarea Ungariei impune respect, chiar dacă numai din partea oamenilor puternici ai lumii.
De la scandal la strategie
Toate acestea se regăsesc acum în campania pentru 2026. Partidul Tisza, condus de Péter Magyar, conduce în majoritatea sondajelor de opinie din vară, unele dintre ele arătând că are un avans de 10 puncte față de Fidesz, partidul lui Orbán.
Poziția lui Magyar față de Ucraina este prudentă: el spune că Ungaria ar trebui să sprijine pacea și reconstrucția, nu armele. Această poziție pro-UE, dar anti-război, l-a expus atacurilor din ambele tabere.
Mass-media Fidesz a transformat-o în ceva mai sumbru, etichetându-l drept „omul Bruxelles-ului” și sugerând că ar „trimite băieții maghiari pe front”. Televiziunea de stat a difuzat chiar și imagini care îl leagă de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și de miliardarul de origine maghiară și patron al cauzelor liberale, George Soros.
Noul Oficiu pentru Protecția Suveranității al guvernului, creat în temeiul unei legi adoptate în decembrie 2025, investighează deja „influența străină” în campania sa.
Alegeri
În toate mijloacele de informare ale Fidesz, mesajul este implacabil: ancheta UE, fondurile înghețate și războiul din Ucraina sunt dovezi că Ungaria este asediată și că numai Orbán poate menține linia.
Pericolul pentru Orbán este că povestea asediului nu mai extinde sprijinul acordat lui, ci doar îl întărește. Tinerii alegători și moderații din mediul urban par neimpresionați. Inflația, chiriile și deprecierea forintului sunt preocupări mai mari decât geopolitica, iar scandalul de spionaj sporește oboseala.
Dar pentru cei fideli, povestea încă funcționează. Fiecare acuzație împotriva lui Orbán este o confirmare a viziunii lor asupra lumii.
Editor : Sebastian Eduard
