Mirosul corporal al altor persoane ar putea fi util în terapia împotriva anxietăţii sociale, spun cercetătorii suedezi care au început testele pe voluntari, relatează BBC. Oamenii de ştiinţă au folosit în experimentele lor transpiraţia din zona axilei.
Bănuiala lor este că mirosul activează căile cerebrale legate de emoţii, oferind un efect calmant, dar este mult prea devreme pentru a spune dacă au dreptate.
Aceştia îşi vor prezenta unele dintre primele rezultate în cadrul unei conferinţe medicale care va avea loc săptămâna aceasta la Paris.
Bebeluşii se nasc cu un puternic simţ al mirosului, cu o preferinţă pentru mama şi laptele matern al acesteia. Mirosul ajută oamenii să simtă pericolul şi să interacţioneze cu mediul înconjurător, precum şi între ei. De asemenea, face ca mesele să fie mai gustoase şi poate evoca şi amintiri puternice.
Aromele sunt detectate de receptorii din partea superioară a nasului. Semnalele provenite de la aceştia sunt apoi transmise direct către sistemul limbic, o regiune a creierului care este asociată cu memoria şi emoţiile.
Cercetătorii suedezi sugerează că mirosul corpului uman ar putea comunica starea noastră emoţională, fericită sau neliniştită, de exemplu, şi chiar să provoace reacţii similare la alte persoane care îl miros.
Aceştia au cerut voluntarilor să doneze sudoarea de la subraţ din momentul în care se uitau la un film de groază sau la unul vesel.
Apoi, 48 de femei cu anxietate socială au fost de acord să miroasă unele dintre aceste mostre, alături de o terapie mai convenţională numită "mindfulness", în cadrul căreia oamenii sunt încurajaţi să se concentreze pe aici şi acum, în loc să revină la gândurile negative.
Unele dintre femei au primit mirosuri corporale autentice pentru a le mirosi, în timp ce altora, grupul de control, li s-a dat în schimb aer curat.
Cele care au fost expuse la transpiraţie au avut rezultate mai bune la terapie.
Cercetătorul principal, Elisa Vigna, de la Institutul Karolinska din Stockholm, a declarat: „Transpiraţia produsă în timp ce o persoană era fericită a avut acelaşi efect ca şi în cazul unei persoane care a fost speriată de un clip de film. Aşadar, este posibil să existe ceva în ceea ce priveşte semnalele de chimioterapie umană din sudoare care afectează răspunsul la tratament”.
„S-ar putea ca simpla expunere la prezenţa unei alte persoane să aibă acest efect, dar trebuie să confirmăm acest lucru. De fapt, asta este ceea ce testăm acum într-un studiu de monitorizare cu un design similar, dar în care includem şi transpiraţia persoanelor care urmăresc documentare neutre din punct de vedere emoţional".
Cea mai mare parte a transpiraţiei pielii este inodoră. Dar glandele sudoripare de la subsuoară şi de la nivelul inghinalului produc anumiţi compuşi care provoacă mirosuri corporale.
Bacteriile de la suprafaţa pielii şi de pe foliculii de păr din apropiere îi descompun, producând alţi compuşi care sunt responsabili de miros.
Duncan Boak, de la organizaţia caritabilă Fifth Sense, care are ca scop creşterea gradului de conştientizare cu privire la tulburările de miros şi gust, a declarat: „Ştim că există o legătură puternică între simţul nostru olfactiv şi bunăstarea noastră emoţională. Pierderea capacităţii de a simţi mirosul altor persoane, cum ar fi partenerul şi copiii, poate provoca depresie şi sentimente de izolare”.
„Deşi acesta este un studiu preliminar şi, desigur, sunt necesare lucrări suplimentare, este foarte încurajator să vedem că se fac cercetări suplimentare cu privire la importanţa simţului nostru olfactiv pentru o bună sănătate mintală”.
