Premiul Nobel pentru Medicină a fost câștigat de trei cercetători, pentru studiile privind „toleranța imunitară periferică”

Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină pentru anul 2025 a fost acordat luni unui trio de oameni de știință pentru descoperirile lor „privind toleranța imunitară periferică”. Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi vor împărți premiul pentru lucrările lor privind prevenirea efectelor negative ale acțiunii sistemului imunitar asupra organismului, a anunțat Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia.

ACTUALIZARE 13:00 „Descoperirile laureaţilor au dat naştere domeniului toleranţei periferice, stimulând dezvoltarea tratamentelor medicale pentru cancer şi boli autoimune. Acest lucru poate duce, de asemenea, la transplanturi mai reuşite. Mai multe dintre aceste tratamente sunt în prezent în fază de studii clinice”, potrivit Comitetului Nobel.

Cei trei au descoperit cum este ţinut sub control sistemul imunitar.

Puternicul sistem imunitar al organismului trebuie să fie reglat, altfel ar putea ataca propriile noastre organe. Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell şi Shimon Sakaguchi au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2025 pentru descoperirile lor revoluţionare privind toleranţa imunitară periferică, care împiedică sistemul imunitar să dăuneze organismului, scrie News.ro.

Potrivit comunicatului Nobel, în fiecare zi, sistemul nostru imunitar ne protejează de mii de microbi diferiţi care încearcă să ne invadeze organismul. Aceştia au aspecturi diferite, iar mulţi dintre ei au dezvoltat similitudini cu celulele umane ca formă de camuflaj. Deci, cum determină sistemul imunitar ce trebuie să atace şi ce trebuie să apere?

Mary Brunkow, Fred Ramsdell şi Shimon Sakaguchi au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2025 pentru descoperirile lor fundamentale legate de toleranţa imunitară periferică. Laureaţii au identificat gardienii de securitate ai sistemului imunitar, celulele T regulatoare, care împiedică celulele imunitare să ne atace propriul corp.

„Descoperirile lor au fost decisive pentru înţelegerea modului în care funcţionează sistemul imunitar şi a motivului pentru care nu dezvoltăm cu toţii boli autoimune grave”, spune Olle Kämpe, preşedintele Comitetului Nobel.

Shimon Sakaguchi înota împotriva curentului în 1995, când a făcut prima descoperire importantă. La acea vreme, mulţi cercetători erau convinşi că toleranţa imunitară se dezvolta numai datorită eliminării celulelor imunitare potenţial dăunătoare din timus, printr-un proces numit toleranţă centrală. Sakaguchi a demonstrat că sistemul imunitar este mai complex şi a descoperit o clasă de celule imunitare necunoscută până atunci, care protejează organismul de bolile autoimune.

Mary Brunkow şi Fred Ramsdell au făcut o altă descoperire importantă în 2001, când au prezentat explicaţia pentru care o anumită tulpină de şoareci era deosebit de vulnerabilă la bolile autoimune. Ei au descoperit că şoarecii aveau o mutaţie într-un genă pe care au numit-o Foxp3. De asemenea, au demonstrat că mutaţiile în echivalentul uman al acestei gene provoacă o boală autoimună gravă, IPEX.

Doi ani mai târziu, Shimon Sakaguchi a reuşit să facă legătura între aceste descoperiri. El a demonstrat că gena Foxp3 controlează dezvoltarea celulelor pe care le-a identificat în 1995. Aceste celule, cunoscute acum sub numele de celule T reglatoare, monitorizează alte celule imune şi se asigură că sistemul nostru imunitar tolerează propriile ţesuturi.

Știrea inițială

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Primul premiu Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat, în 1901, medicului german Emil Adolf von Behring (1854-1917) pentru cercetări asupra seroterapiei şi descoperirea serului antidifteric, care a deschis un nou drum în ştiinţa medicală şi a ajutat la salvarea multor vieţi omeneşti.

Până în prezent, au fost acordate 115 premii Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Dintre cei 229 de laureaţi, 13 sunt femei. Cel mai tânăr laureat al acestui premiu, Frederick G. Banting, avea 31 de ani, la 25 octombrie 1923, când a fost anunţat câştigătorul Premiului Nobel în Medicină, alături de John James Rickard Macleod pentru descoperirea insulinei. Cel mai vârstnic câştigător al acestui premiu Nobel a fost Francis Peyton Rous, 87 de ani, în anul 1966, pentru descoperiri în domeniul tumorilor induse de viruşi, scrie Agerpres.

Printre laureaţii Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, se numără:

• Ivan Pavlov (1904, pentru fiziologia digestiei şi crearea unei ştiinţe a reflexelor condiţionate);
• Robert Koch (1905, pentru investigaţiile şi descoperirile privind tuberculoza);
• Theodor Kocher (1909, pentru cercetări în fiziologia, patologia şi chirurgia glandei tiroide);
• Alexis Carrel (1912, pentru studii în sutura vasculară şi transplantarea vaselor de sânge şi a organelor);
• Karl Landsteiner (1930, pentru descoperirea grupelor de sânge umane);
• Sir Henry Hallett Dale şi Otto Loewi (1936, pentru descoperiri legate de transmisiile chimice ale impulsurilor nervoase);
• Sir Alexander Fleming, Ernst Boris Chain, Sir Howard Walter Florey (1945, pentru descoperirea penicilinei şi a efectului curativ al acesteia în diverse boli infecţioase);
• Selman Abraham Waksman (1952, pentru descoperirea streptomicinei, primul antibiotic împotriva tuberculozei);
• Albert Claude, Christian de Duve, George Emil Palade (1974, pentru descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei).

În secolul XXI, între laureaţii Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină se regăsesc:

• Robin Warren şi Barry Marshal (2005, pentru investigaţii care au dovedit că ulcerele de stomac au o origine bacteriană şi că pot fi tratate în consecinţă cu antibiotice);
• Andrew Z. Fire şi Craig C. Mello (2006, pentru activitatea lor în domeniul controlării fluxului de informaţii genetice);
• Mario Capecchi, Olivier Smithies şi Martin Evans (2007, pentru cercetări privind celulele stem);
• Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnier (2008, pentru descoperirea virusului imunodeficienţei umane);
• Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack Szostak (2009, pentru studiul asupra enzimei telomerază);
• Robert G. Edwards (2010, pentru cercetările sale în domeniul fertilităţii şi al fecundării in vitro);
• Shinya Yamanaka şi John Gurdon (2012, pentru că au descoperit modul în care celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente);
• Yoshinori Ohsumi (2016, pentru descoperirile sale legate de mecanismele de autofagie);
• Harvey J. Alter, Michael Houghton şi Charles M. Rice (2020, descoperirea virusului hepatitei C);
• David Julius şi Ardem Patapoutian (2021, descoperirea receptorilor de temperatură şi de atingere);
• Svante Pääbo (2022, pentru descoperirile sale privind genomul hominizilor dispăruţi şi evoluţia umană);
• Katalin Kariko (Ungaria) şi Drew Weissman (SUA), în anul 2023, pentru dezvoltarea vaccinurilor cu ARN mesager, care s-au dovedit decisive în lupta împotriva COVID-19.

În 2024, premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină a fost câştigat de cercetătorii americani Victor Ambros şi Gary Ruvkun pentru descoperirea microARN-ului şi a rolului său în reglarea genelor post-transcripţionale. Cei doi cercetători au descoperit principiul fundamental care guvernează modul în care este reglată activitatea genelor.

Citește și:

Săptămâna Premiilor Nobel. Care e programul din acest an

Editor : B.E.