Oamenii de știință au înregistrat cea mai lungă avalanșă submarină de sedimente, care s-a întins pe o distanță de peste 1.100 de kilometri, pe fundul Oceanului Atlantic. Descoperirea a fost întâmplătoare, cauzată de ruperea unor cabluri submarine de telecomunicații.
Avalanșa a pornit de la gura de vărsare a fluviului Congo în Oceanul Atlantic, potrivit BBC. Un volum măsurând mai mult de un kilometru cub de nisip și noroi a fost purtat de curenții fluviului și a coborât în adâncuri. Acest val imens de sedimente s-a deplasat timp de două zile în continuu, parcurgînd mai mult de 1.100 de kilometri pe fundul Atlanticului.
Evenimentul ar fi trecut neobservat dacă avalanșa nu ar fi rupt două cabluri submarine de telecomunicații, care au încetinit traficul de date dintre Nigeria și Africa de Sud.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
De asemenea, la descoperire a contribuit și faptul că cercetătorii au montat din timp instrumente de măsurare a curenților și vitezei sedimentelor de-a lungul canionului Congo.
"Avem o serie de instrumente oceanografice care au fost lovite de avalanșă, care le-a smuls din suportul lor de pe fundul oceanului și s-au ridicat la suprafață, trimițându-ne un e-mail", a declarat prof. Peter Talling de la Universitatea Durham, din Marea Britanie.
"Avalanșa a început să se miște din ce în ce mai repede. Pentru că erodează fundul oceanului, adună nisip și noroi, ceea ce face ca valul să devină mai dens și mai rapid. Deci avem acest efect pozitiv, în urma căruia crește și tot crește", a mai explicat profesorul Talling.
Avalanșa subacvatică a început pe 14 ianuarie 2020. A fost raportată abia acum pentru că cercetătorii au avut nevoie de timp ca să recupereze toți senzorii și să analizeze datele.
Echipa de cercetători spune că doi factori au contribuit la amorsarea și declanșarea avalanșei.
Primul a fost o inudație foarte mare de-a lungul fluviului Congo, în decembrie 2019. Un eveniment care se întâmplă o dată la 50 de ani, inundația a antrenat cantități imense de nisip și noroi către gurile de vărsare ale fluviului, unde începe canionul submarin. Acest lucru s-a petrecut cu două săptămâni înainte de avalanșă.
Al doilea factor au fost mareele neobișnuit de puternice din ianuarie.
"Credem că avalanșa a fost declanșată la reflux. Pe măsură de volumul de apă de deasupra se micșorează, scade și presiunea apei asupra sedimentelor de pe fund, ceea ce poate deteremina alunecarea lor", a spus prof. Dan Parsons de la Universitatea Hull.
Analizele senzorilor arată că avalanșa a atins primul senzor pe 14 ianuarie 2020, la ora 22.31 GMT, iar ultimul senzor pe 16 ianuarie, la ora 21.01 GMT. În acest timp, valul de sedimente a ajuns la adâncimea de 4,5 kilometri pe fundul oceanului.
De asemenea, viteza curentului a crescut pe măsură ce a înaintat, de la 5,2 m/s în partea superioară a canionului, până la 8 m/s la capătul său.
Descoperirea este importantă, pentru că poate influența modul de poziționare a navelor care repară cablurile submarine de telecomunicații. Cele două care s-au rupt în timpul acestei avalanșe au fost reparate în câteva săptămâni.
De asemenea, poate contribui și la proiectarea viitoarelor rute ale cablurilor submarine, astfel încât să ocolească astfel de zone periculoase.
Mai mult de 99% din traficul de date dintre continente are loc prin aceste cabluri submarine, inclusiv transferuri zilnice de bani, în valoare de mii de miliarde de dolari.
Editor : Bogdan Păcurar
