În contextul în care ordinea mondială devine tot mai șubredă, Uniunea Europeană este nevoită să se orienteze spre spațiul cosmic în căutarea de materii prime. Pe scurt, trebuie să exploateze Luna. Asta susține Comisia Europeană într-un nou raport privind principalele amenințări la adresa securității și prosperității Europei, publicat marți, conform Politico.
„Ordinea globală a fost zguduită puternic”, avertizează cel de-al șaselea raport anual al executivului UE privind previziunile strategice, adăugând că nu se mai poate conta pe țările din afara UE pentru a furniza materiale vitale pentru tehnologiile energetice cu emisii reduse de carbon.
„Drept răspuns, s-ar putea pune un accent tot mai mare pe... tehnologiile miniere avansate, inclusiv exploatarea minieră spațială, începând cu Luna”, se arată în raport.
Metalele precum litiul, cuprul, nichelul și mineralele rare sunt esențiale pentru energia regenerabilă și vehiculele electrice, iar foarte puține dintre ele sunt extrase în UE. Comisia Europeană este îngrijorată că țările cu rezerve bogate de astfel de metale ar putea să se alieze pentru a manipula oferta, la fel cum Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) manipulează oferta de petrol, arată Politico.
Exploatarea minieră spațială, soluția optimă
Acest lucru ar putea duce la creșterea prețurilor și „restricționarea accesului la materiale esențiale, reprezentând o provocare serioasă pentru autonomia strategică a UE și tranziția către energia curată”, a afirmat Comisia.
Exploatarea minieră spațială a fost promovată de multe agenții guvernamentale, inclusiv NASA din SUA și JAXA din Japonia.
În UE, Luxemburgul s-a poziționat ca centru european de exploatare minieră spațială, cu speranța de a exploata Luna și asteroizii, folosind roboți. Aceste corpuri celeste sunt adesea bogate în metale utile, precum minerale rare, aluminiu, titan și mangan, precum și metale prețioase, precum aurul și platina.
În luna iunie a acestui an, Comisia a publicat Viziunea sa pentru economia spațială, în care a estimat că așa-numitele resurse spațiale ar putea avea o valoare de până la 170 de miliarde de euro între 2018 și 2045. Cu toate acestea, exploatarea minieră spațială la scară industrială rămâne un vis îndepărtat, iar soluțiile practice pentru exploatarea și transportul metalelor extrase înapoi pe Pământ sunt încă la început.
De ce este Europa îngrijorată
Tranziția energetică determină o creștere vertiginoasă a cererii de minerale critice. Pentru a îndeplini obiectivele acordului climatic de la Paris, de exemplu, omenirea trebuie să extragă, în următorii 25 de ani, o cantitate de cupru egală cu cea extrasă în întreaga istorie a umanității, potrivit unor estimări. Cuprul este esențial în orice dispozitiv care utilizează energie electrică.
Situația este similară în cazul litiului, utilizat în bateriile vehiculelor electrice. Comisia Europeană estimează că cererea de litiu pentru baterii în UE va fi de 12 ori mai mare în 2030 decât în 2020 și de 21 de ori mai mare în 2050. În prezent, UE nu extrage deloc litiu.
Suprafața mică și dens populată a UE, protecția mediului relativ puternică și societatea civilă activă fac din aceasta o jurisdicție dificilă pentru dezvoltarea minelor, chiar și atunci când sunt descoperite resurse. Oamenilor nu le place să aibă mine în curtea lor, așa cum a demonstrat încercarea gigantului minier Rio Tinto de a deschide o mină de litiu în Serbia, țară vecină a UE.
UE a rămas, de asemenea, în urmă în ceea ce privește crearea de lanțuri de aprovizionare cu materii prime critice și capacitatea de rafinare.
Între timp, China, cu viziunea sa de viitor, a stabilit o strânsoare asupra lanțurilor de aprovizionare cu materii prime critice, rafinând 40 % din cuprul mondial, 60 % din litiu, 70 % din cobalt și aproape 100 % din grafit, potrivit unui raport publicat anul trecut de Centrul Jacques Delors.
„UE importă aproape 100 % din pământurile rare din China”, se arată în raportul Delors. „Acest lucru o expune la întreruperi în aprovizionare și la volatilitatea prețurilor, amplificând vulnerabilitățile în sectoarele critice”.
Editor : C.A.
