Un candidat principal pentru găzduirea vieții extraterestre a fost descoperit în imediata apropiere a Pământului, orbitând în zona locuibilă a unei stele similare cu soarele nostru, potrivit Times.
Planeta, cunoscută sub numele de HD 20794d, se află la 20 de ani lumină de sistemul nostru solar, ceea ce o face o vecină apropiată dintr-o galaxie cu o lungime de 105.000 de ani lumină. A aprins entuziasm în rândul astronomilor care au fost nevoiți să analizeze două decenii de observații pentru a-și confirma descoperirea.
Dintre cele peste 5.800 de exoplanete identificate – cele care orbitează în jurul stelelor dincolo de a noastră – noua descoperire este „printre cei mai apropiați analogi ai Pământului despre care știm”, au spus cercetătorii.
Locația planetei în raport cu steaua ei o plasează în așa-numita zonă locuibilă Goldilocks. Asta înseamnă că se află „la distanța potrivită de steaua sa pentru a susține apa lichidă la suprafața sa – un ingredient cheie pentru viață așa cum o cunoaștem”, au spus cercetătorii de la Universitatea Oxford.
HD 20794d se încadrează într-o categorie cunoscută sub numele de super-Pământ, pentru că are aproximativ de șase ori masa propriei noastre planete, dar nu este suficient de mare pentru a fi un gigant gazos precum Jupiter sau Saturn. Este probabil să fie stâncos, au spus cercetătorii, cu o suprafață solidă pe care apa s-ar putea aduna în râuri, lacuri și oceane.
Steaua gazdă este cunoscută ca HD 20794 sau 82 Eridani. Este în constelația Eridanus și suficient de strălucitoare pentru a fi văzută cu ochiul liber. Deși este mai mică și mai puțin strălucitoare decât soarele nostru, este încă clasificată drept „stea de tip solar”.
Nu există planete gigantice în sistemul său, dar există alte trei planete în afară de HD 20794d. Două sunt prea aproape de stea pentru a găzdui apă lichidă, în timp ce una este prea departe, ceea ce înseamnă că ar fi înghețată.
„Cu poziționarea sa într-o zonă locuibilă și relativ aproape de Pământ, HD 20794d ar putea juca un rol esențial în viitoarele misiuni care vor caracteriza atmosferele exoplanetelor pentru a căuta biosemnături care indică viața potențială”, a explicat dr. Michael Cretignier, om de știință de la Oxford, care a observat pentru prima dată semnele potențiale ale planetei în 2022. „Am lucrat ani de zile la cercetarea datelor, analizând și eliminând treptat toate sursele posibile de contaminare.”
Cercetătorii au analizat peste 20 de ani de date înregistrate de spectrograful de căutare a planetelor cu viteză radială de înaltă precizie (Harps) de la Observatorul La Silla din Chile. Cercetările lor vor fi publicate în revista Astronomy & Astrophysics.
„Pentru mine, a fost în mod natural o bucurie uriașă când am putut confirma existența planetei”, a spus Cretignier. „În mod emoționant, proximitatea la doar 20 de ani lumină de noi înseamnă că există speranță pentru viitoarele misiuni spațiale pentru a obține o imagine a acesteia.”
Orbita planetei este mai degrabă eliptică decât circulară. Asta înseamnă că, la un moment dat al orbitei sale, se deplasează chiar la marginea interioară, mai fierbinte, a zonei locuibile a stelei - doar 72% din distanța dintre Pământ și Soare. Într-un alt punct, se apropie mai mult de marginea exterioară, mai rece, care este mai mult de două ori distanța dintre planeta noastră și steaua ei călăuzitoare.
Oamenii de știință au spus că trebuie să învețe mai multe despre „posibilitatea de a menține condiții de locuit într-o orbită extrem de excentrică”.
„Deși munca mea constă în principal în găsirea acestor lumi necunoscute”, a spus Cretignier, „sunt foarte entuziasmat să aud ce ne pot spune alți oameni de știință despre această planetă nou descoperită, mai ales că este printre cei mai apropiați analogi ai Pământului despre care știm. și având în vedere orbita sa particulară.”
Telescopul spațial James Webb poate detecta dacă exoplanete îndepărtate din jurul altor stele au o atmosferă și poate chiar analiza compoziția chimică a norilor lor examinând lumina stelară care trece prin ei. O altă planetă, K2-18b, a declanșat, de asemenea, speranța de a găsi primele semne de viață extraterestră.
Nicio navă spațială creată de om nu a ajuns la o zi lumină distanță de Pământ, cu atât mai puțin la un an lumină. Voyager 1, care a fost lansat în septembrie 1977, este cea mai îndepărtată navă, care a ajuns până acum la 15,5 miliarde de mile de Pământ. Este nevoie de 23 de ore și nouă minute pentru ca lumina care călătorește cu 671 de milioane de mile pe oră s[ ajungă la ea.
În jurul lunii ianuarie 2027, Voyager 1 va ajunge la o distanță de o zi lumină de Pământ. La această viteză, ar fi nevoie de încă 18.000 de ani pentru a călători un an lumină complet și încă 343.000 de ani pentru a ajunge la 20 de ani lumină. Cu toate acestea, există speranțe că în viitor navele mici ar putea fi împinse cu până la 20% din viteza luminii folosind propulsia laser.
Editor : Ș.R.
