Arheologii din China au descoperit o colecție de oase umane care prezintă urme clare de prelucrare, asemenea oricărui alt material natural. Printre ele se află cranii sculptate în formă de cupe și măști scheletice, vechi de aproximativ 5.000 de ani, potrivit unui studiu citat de Live Science.
„O lipsă de venerație față de morți”
Rămășițele au fost găsite amestecate cu fragmente de ceramică și oase de animale, însă scopul acestor artefacte macabre rămâne deocamdată un mister. Oasele provin din cultura Liangzhu, civilizație care a construit cea mai veche așezare urbană din Asia de Est. Analizele cu radiocarbon au datat descoperirile între anii 3000 și 2500 î.Hr., în perioada neolitică a Chinei.
Deși mai multe necropole ale culturii Liangzhu au fost descoperite anterior, niciuna nu conținea oase umane sculptate. Arheologii au recuperat peste 50 de fragmente din canale și șanțuri de apărare, multe dintre ele prezentând urme de tăiere, perforare, șlefuire sau lustruire.
„Faptul că numeroase oase prelucrate erau neterminate și aruncate în canale sugerează o lipsă de venerație față de morți”, a explicat autoarea principală a studiului, Junmei Sawada, antropolog biolog la Universitatea de Sănătate și Asistență Socială din Niigata (Japonia), într-un mesaj transmis publicației Live Science.
Cercetătorii nu au găsit semne că persoanele din care proveneau oasele ar fi murit violent sau că trupurile ar fi fost dezmembrate. Prin urmare, este posibil ca oasele să fi fost prelucrate după ce cadavrele s-au descompus, a precizat Sawada.
Cranii transformate în cupe și măști
Cele mai frecvent prelucrate părți au fost craniile. Echipa a identificat patru cranii de adulți tăiate orizontal pentru a crea „cupe din craniu” și alte patru despicate vertical, transformate în obiecte asemănătoare unor măști scheletice.
În morminte aparținând elitei culturii Liangzhu fuseseră găsite anterior cupe din craniu, ceea ce sugerează o posibilă utilizare religioasă sau ritualică. Însă măștile faciale și alte oase modificate, cum ar fi un craniu perforat în partea din spate sau o mandibulă aplatizată intenționat, nu au analogii cunoscute.
„Bănuim că apariția unei societăți urbane – și contactul cu oameni din afara comunităților tradiționale – ar putea fi cheia înțelegerii acestui fenomen”, a adăugat Sawada.
Deoarece multe dintre oasele prelucrate sunt neterminate, autorii studiului cred că ele nu erau considerate materiale rare sau sacre, ci resurse obișnuite, ceea ce ar putea reflecta o schimbare a percepției asupra morților într-o societate aflată în plină urbanizare. Pe măsură ce oamenii trăiau printre necunoscuți, legătura emoțională cu defuncții s-ar fi estompat, făcând posibilă transformarea oaselor în obiecte.
„Cel mai interesant și neobișnuit aspect al descoperirilor este faptul că aceste oase umane prelucrate erau, practic, gunoi”, a declarat Elizabeth Berger, bioarheolog la Universitatea din California, Riverside, pentru Live Science. Ea a fost de acord că tratamentul neobișnuit al rămășițelor ar putea fi legat de anonimatul tot mai mare al vieții urbane.
Potrivit autorilor, practica de a prelucra oase umane în cultura Liangzhu a apărut brusc, a durat cel puțin două secole și apoi a dispărut complet.
„Oamenii din Liangzhu au început să vadă unele corpuri umane ca materie primă inertă”, a spus Berger. „Dar ce a provocat această schimbare și de ce a durat doar câteva secole rămâne un mister.”
Junmei Sawada a precizat că viitoarele cercetări ar putea clarifica aceste întrebări, identificând mai precis sursele oaselor și modul în care erau selectate. Astfel, cercetătorii speră să înțeleagă semnificația acestei practici și legătura ei cu transformările sociale și familiale din China neolitică.
Editor : Ș.A.
