Cea mai veche dovadă a armelor otrăvite: săgeți vechi de 60.000 de ani. Unde au fost descoperite

Cinci vârfuri de săgeată din cuarț, descoperite într-o peșteră din Africa de Sud, erau impregnate cu o otravă cu efect lent, obținută dintr-o buruiană uscată, care ar fi slăbit prada în timpul vânătorilor de durată, scrie Live Science.

Un grup de vârfuri de săgeată vechi de aproximativ 60.000 de ani, descoperite într-un adăpost stâncos din Africa de Sud, reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută până acum a folosirii armelor otrăvite, arată un nou studiu.

Descoperirea împinge cu peste 50.000 de ani înapoi momentul confirmat al utilizării armelor cu otravă de către comunitățile de vânători-culegători.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat chimic 10 vârfuri de săgeată descoperite cu decenii în urmă în adăpostul stâncos Umhlatuzana. Rezultatele au arătat că cinci dintre acestea conțin încă urme de substanțe toxice cu acțiune lentă.

Otrava, cel mai probabil extrasă dintr-o specie de plantă de tip „tumbleweed” (tufiș rostogolitor - n.r.), similară cu scăricica, ar fi slăbit animalele vânate și ar fi redus semnificativ timpul și efortul necesar în timpul vânătorilor de tip „urmărire de durată”, notează autorii studiului publicat miercuri (7 ianuarie) în revista Science Advances.

Cunoștințe avansate despre plante și planificare

Descoperirea arată că vânătorii-culegători preistorici înțelegeau efectele farmacologice ale plantelor, spun cercetătorii.

„Oamenii s-au bazat mult timp pe plante pentru hrană și confecționarea uneltelor, dar această descoperire demonstrează exploatarea deliberată a proprietăților biochimice ale plantelor”, a declarat Sven Isaksson, autorul principal al studiului și profesor de arheologie de laborator la Universitatea din Stockholm.

În plus, săgețile otrăvite indică un nivel ridicat de gândire complexă. Otrava avea nevoie de timp pentru a-și face efectul, ceea ce înseamnă că vânătorii înțelegeau relația cauză–efect și își planificau din timp strategiile de vânătoare.

Până acum, cea mai veche dovadă clară a folosirii armelor otrăvite data de acum aproximativ 7.000 de ani, fiind reprezentată de urme de otravă găsite pe osul coapsei unui animal cu copite din Peștera Kruger, tot din Africa de Sud. Există și descoperiri mai vechi – precum un posibil „aplicator de otravă” din lemn, vechi de 24.000 de ani, din Peștera Border – însă acestea sunt controversate.

Urme de toxine conservate timp de zeci de mii de ani

Deși otrăvurile se degradează în timp, anumite condiții pot permite conservarea urmelor chimice. Adăpostul stâncos Umhlatuzana, excavat în 1985, oferă astfel de condiții favorabile.

Arheologii au descoperit anterior aici 649 de fragmente de cuarț lucrate, aparținând culturii Howiesons Poort, datată între 65.000 și 60.000 de ani. Totuși, până acum, suprafețele acestora nu fuseseră analizate în detaliu, dincolo de căutarea adezivilor folosiți pentru fixarea vârfurilor pe săgeți.

Pentru noul studiu, echipa a analizat 10 dintre cele 216 vârfuri de săgeată disponibile dintr-un strat vechi de 60.000 de ani, selectate deoarece păstrau reziduuri microscopice analizabile.

Planta „bulb otrăvitor”, sursa probabilă a substanței

Cercetătorii au identificat urme ale toxinei buphandrină pe cinci dintre vârfuri, iar unul conținea și epibuphanisină. Ambele substanțe sunt prezente în plante din sudul Africii, însă doar specia Boophone disticha, cunoscută local drept „bulb otrăvitor”, este faimoasă pentru utilizarea sa ca otravă pentru săgeți.

Analizele efectuate pe săgeți din secolul al XVIII-lea și pe extracte moderne din Boophone disticha au confirmat prezența acelorași toxine. Deși nu există dovezi directe că planta creștea în zonă acum 60.000 de ani, ea se găsește astăzi la mai puțin de 13 kilometri de adăpostul stâncos.

O descoperire „remarcabilă” pentru arheologie

Descoperirea este „cu adevărat remarcabilă”, a declarat Justin Bradfield, profesor asociat de arheologie la Universitatea din Johannesburg, care nu a fost implicat în studiu.

Potrivit acestuia, vânătorii-culegători de la Umhlatuzana par să fi folosit o otravă simplă, cu un singur ingredient, în timp ce rețetele mai complexe ar fi apărut mult mai târziu.

Cercetătorii spun că noua descoperire demonstrează că toxinele vegetale pot supraviețui zeci de mii de ani, deschizând noi direcții de cercetare. În continuare, echipa intenționează să analizeze straturi mai recente din sit pentru a vedea dacă utilizarea săgeților otrăvite a fost o practică continuă sau dacă a fost abandonată și redescoperită ulterior.

Editor : Ana Petrescu