Galerie Foto Cimitir preistoric de fosile vechi de 500.000 de ani, descoperit în Florida. Ce specii misterioase au găsit scafandrii

O echipă de scafandri a descoperit un cimitir preistoric îngropat în râul Steinhatchee din Florida, potrivit Live Science. Rămășițele datează de 500.000 de ani și includ fosile ale unor specii rare, precum armadillo uriaș și un tapir preistoric, posibil chiar o specie necunoscută până acum.

Aproape 500.000 de ani în urmă, înainte ca râul să treacă peste locul respectiv, o fântână adâncă s-a deschis în regiunea Big Bend din Florida și a devenit o capcană mortală pentru sute de animale. Sedimentele s-au adunat treptat în fântână, îngropându-le rămășițele într-o stare aproape intactă.

Aceste fosile au rămas ascunse până în 2022, când colecționarii de fosile Robert Sinibaldi și Joseph Branin le-au descoperit în timpul unei expediții de scufundări de rutină în apele râului. După ce Branin a observat din sediment dinții unui cal, cei doi au scos la iveală un miez de copită și un craniu de tapir, semnalând o posibilă descoperire importantă.

„Nu a fost doar cantitate, a fost și calitate”, a spus Sinibaldi într-o declarație emisă pe 12 februarie de Muzeul de Istorie Naturală din Florida.

Știam că locul acesta este important, dar nu știam cât de important.

„Recordul fosil din întreaga lume, nu doar din Florida, este lipsit de intervalul din care provine acest loc”, a declarat Rachel Narducci, managerul colecțiilor de paleontologie vertebrate de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida și coautor al unui studiu despre locul respectiv publicat pe 15 noiembrie în jurnalul Fossil Studies.

Una dintre cele mai importante descoperiri este fosila unei creaturi dispărute, asemănătoare unui armadillo uriaș, numită Holmesina. Oamenii de știință știau că, în cadrul acestui gen, a existat o schimbare majoră: o specie care trăia acum două milioane de ani cântărea 150 de kilograme, iar una mai târzie ajunsese să cântărească 475 de kilograme. Totuși, nu existau dovezi clare despre cum s-a produs această creștere a dimensiunii.

„Este practic același animal, dar de-a lungul timpului a devenit mult mai mare și oasele s-au schimbat suficient de mult încât cercetătorii să o publice ca o specie diferită”, a spus Narducci.

Fosilele descoperite în râul Steinhatchee oferă o imagine de ansamblu a acestei schimbări evoluționare, deoarece studiul a scos la iveală oase de gleznă și picior care se potrivesc cu dimensiunea speciei mai mari de Holmesina, păstrând în același timp trăsături ale strămoșilor lor mai mici.

„Aceasta ne-a dat mai multe indicii că anatomia oarecum a rămas în urmă față de creșterea în dimensiune", a spus Narducci, adăugând că aceste animale „au crescut mai mari înainte ca forma oaselor lor să se schimbe”.

„Poate fi o specie nouă”

Un specimen intrigant găsit la fața locului a fost craniul unui tapir antic, un mamifer asemănător porcului cu o trompă scurtă de elefant.

Craniul, însă, avea multe trăsături care nu au mai fost văzute în recordul fosil, ceea ce i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă specimenul ar putea aparține unei specii necunoscute până acum.

Cu toate acestea, Richard Hulbert, autorul principal al studiului, a avertizat împotriva unor concluzii prea rapide.

„Avem nevoie de mai mult din schelet pentru a înțelege clar ce se întâmplă cu acest tapir", a spus el în declarația respectivă.

Poate fi o specie nouă. Sau poate fi doar că ai descoperit un individ aparte din populație.

Printre cele 552 de fosile recuperate, aproximativ 75% aparțin unei specii timpurii de cai cabalini, subgrupul care include caii domestici moderni.

Caii tind să trăiască pe întinderi mari de iarbă, mai degrabă decât în păduri dese, cum sunt cele din regiunea Big Bend de astăzi. Având în vedere că aceștia constituie o mare parte din fosilele descoperite în râul Steinhatchee, cercetătorii au concluzionat că zona respectivă ar fi fost odată mai deschisă.

Dinții de cal au fost unele dintre cele mai bine conservate fosile descoperite.

„Pentru prima dată, am avut indivizi suficient de compleți pentru a ne arăta dinții superiori, inferiori și incisivii frontali ai aceluiași individ”, a spus Richard Hulbert, autorul principal al lucrării, în declarația sa.

Editor : Ș.A.