O planetă dispărută numită Theia, despre care se crede că a lovit Pământul acum 4,5 miliarde de ani și a dus la formarea Lunii, ar fi provenit din zona internă a Sistemului Solar, mult mai aproape de Soare decât se estima. Noile date obținute din analiza rocilor lunare și terestre sugerează că procesele prin care se formează planetele ar putea fi diferite față de ipotezele acceptate până acum.
O planetă dispărută de mult, care a contribuit la formarea Lunii, s-a putut forma mult mai aproape de Soare decât credeau anterior oamenii de știință, potrivit unor noi cercetări, relatează Euronews. Cercetătorii au descoperit că Theia, planeta străveche despre care se crede că a participat la formarea Lunii, a avut cel mai probabil originea în partea internă a Sistemului Solar.
Timp de decenii, explicația principală pentru formarea Lunii a fost că Theia s-a ciocnit cu Pământul timpuriu în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Resturile rezultate din acea coliziune au format Luna, iar o parte din materialul Theia a ajuns atât în Lună, cât și în Pământ.
Această ipoteză, cunoscută sub numele de teoria impactului uriaș, este discutată încă de la primele analize ale mostrelor aduse de misiunile Apollo, acum mai bine de 50 de ani.
Totuși, Theia a dispărut în urmă cu miliarde de ani, lăsând oamenii de știință fără dovezi chimice directe. Originea și compoziția sa exactă au rămas dificil de determinat.
Acum, o echipă de astronomi din Franța, Germania și Statele Unite a analizat roci antice de pe Pământ și mostre prelevate de pe suprafața Lunii de astronauții Apollo pentru a afla de unde provenea Theia.
„Unul dintre lucrurile care fac această cercetare atât de interesantă este că nu doar ajută la conturarea unei imagini a ceea ce s-a întâmplat pe Pământ acum 4,5 miliarde de ani, ci permite aproape identificarea exactă a locului de unde a venit acest obiect”, a declarat Jake Foster, astronom la Royal Observatory Greenwich din Marea Britanie, care nu a fost implicat în studiu.
„Vorbim despre o planetă care nu mai există. Theia nu există de 4,5 miliarde de ani. A fost practic vaporizată, iar cu toate acestea putem determina cu o precizie destul de bună de unde a provenit”, a adăugat el.
Reconstrucție inversă
Echipa de cercetători a analizat izotopi din roci colectate de pe Pământ și din mostre aduse de pe suprafața Lunii de astronauții Apollo.
Acești izotopi acționează ca niște amprente chimice. Oamenii de știință știau deja că rocile de pe Pământ și de pe Lună sunt aproape identice în ceea ce privește raporturile dintre izotopii metalelor.
Această similaritate a îngreunat însă înțelegerea originii Theia, deoarece este dificil de separat materialul provenit de pe Pământul timpuriu de cel provenit de la impactor.
Noua cercetare încearcă un fel de reconstrucție inversă la scară planetară. Examinând izotopii de fier, crom, zirconiu și molibden, echipa a modelat sute de scenarii posibile pentru Pământul timpuriu și Theia, testând ce combinații ar putea produce semnăturile izotopice observate astăzi.
Cum materialele din apropierea Soarelui s-au format în condiții și temperaturi diferite față de cele din regiunile exterioare, izotopii apar în proporții ușor diferite în diverse zone ale Sistemului Solar.
Comparând aceste modele, cercetătorii au concluzionat că Theia s-a format cel mai probabil în partea internă a Sistemului Solar, chiar mai aproape de Soare decât Pământul timpuriu. Anterior, unii oameni de știință credeau că Theia s-ar fi putut forma mai departe de Soare decât Pământul.
Se speră că această analiză va sprijini cercetări viitoare privind modul în care planetele cresc, se ciocnesc și evoluează în primele etape ale unui sistem solar.
Editor : M.I.
