FOTO. Imagine spectaculoasă surprinsă de Hubble cu un cluster globular aflat la 20.000 de ani lumină distanță

Chiar și marele observator Charles Messier a avut probleme în a vedea acest cluster globular atunci când a întocmit „Catalogul nebuloaselor și aglomerărilor stelare”. A fost observat inițial în 1752 din ceea ce este acum Africa de Sud, dar a durat până în 1778 pentru ca Messier să-l catalogheze, relatează NASA.gov.

Acest lucru se datorează faptului că, în timp ce clusterul globular Messier 55 este mare și rezonabil de strălucitor, îi lipsește totuși un miez dens și multe dintre stelele sale sunt doar ușor vizibile, ceea ce face observația dificilă în condiții mai puțin optime.

Pentru observatorii din emisfera nordică, M55 se află jos pe cer, astfel încât vederea este îngreunată de stratul gros al atmosferei, precum și de vaporii de apă și lumina refractate din cauza poluării. Acest lucru a îngreunat vederea lui Messier din observatorul său din Paris. Când l-a catalogat, Messier a remarcat că „lumina sa este uniformă și nu pare să conțină nicio stea”.

Deși această imagine arată doar o porțiune din M55, clusterul în ansamblu pare sferic, deoarece atracția gravitațională intensă a stelelor le face să rămână apropiate. Imaginea clară obținută de Hubble de deasupra atmosferei Pământului scoate în evidență stelele individuale din acest cluster. Telescoapele de la sol pot, de asemenea, să identifice stele individuale în M55, dar sunt vizibile mai puține.

Chiar și pe un cer afectat de o poluare scăzută, privit cu binoclu, clusterul va apărea doar ca un petec rotund. Cu telescoapele mici se pot observa câteva stele individuale în M55, în timp ce cu telescoape mari se pot identifica cu ușurință chiar și astre de mici dimensiuni. Clusterul stelar se găsește în partea de sud a constelației Săgetător și este cel mai ușor de observat în luna august.

Clusterul globular se află la aproximativ 20.000 de ani lumină distanță și are un diametru de aproximativ 100 de ani lumină. Conține aproximativ 100.000 de stele din care 55 de stele variabile a căror luminozitate se modifică.

Editor : Liviu Cojan