O moleculă descoperită în sângele pitonilor ar putea schimba modul în care este tratată obezitatea, după ce a redus semnificativ pofta de mâncare și a dus la scădere rapidă în greutate în cazul șoarecilor obezi, arată un studiu recent. Cercetătorii cred că aceasta ar putea sta la baza unei noi generații de medicamente pentru slăbit, cu mai puține efecte secundare.
Pitonii urmează, practic, cea mai extremă dietă: înghit o antilopă dintr-o singură înghițitură și apoi pot sta luni întregi fără să mănânce. Acum, oamenii de știință au identificat o moleculă care pare esențială pentru această performanță metabolică și care, spun ei, ar putea duce la dezvoltarea unei noi clase de medicamente împotriva obezității, relatează The Guardian.
Atunci când acest metabolit al pitonilor, care crește brusc în sângele lor după masă, a fost administrat șoarecilor obezi, aceștia au refuzat hrana și au pierdut rapid în greutate. Cercetătorii spun că molecula ar putea avea un efect similar medicamentelor precum Wegovy.
„Evident, nu suntem șerpi”, a declarat dr. Jonathan Long, profesor asociat de patologie la Universitatea Stanford și coautor al studiului publicat în revista Nature Metabolism.. „Dar, studiind aceste animale, putem identifica molecule sau căi metabolice care influențează și metabolismul uman.”
Pitonii birmanezi pot ajunge la peste 5 metri lungime și aproape 100 de kilograme. În sălbăticie, aceștia consumă prăzi care pot reprezenta până la 100% din greutatea lor corporală. La câteva ore după masă, inima pitonului se mărește cu 25%, iar metabolismul se accelerează de până la 4.000 de ori pentru a digera hrana. Ulterior, pot rezista între 12 și 18 luni fără să mănânce, aparent fără efecte negative majore.
Inițial, oamenii de știință au încercat să identifice metaboliții implicați în creșterea rapidă a inimii după hrănire. Ei au analizat sângele unor pitoni birmanezi tineri, cântărind între 1,5 și 2,5 kilograme, înainte și după o masă reprezentând aproximativ 25% din greutatea lor corporală. Șerpii din laborator nu mâncaseră timp de 28 de zile înainte de experiment.
Cercetătorii au identificat peste 200 de molecule care cresc semnificativ în sângele pitonilor la câteva ore după masă și una care a crescut de peste 1.000 de ori. Această moleculă, numită pTOS, este produsă de bacteriile din intestinul șarpelui și se găsește și în cantități mici în urina umană. Când pTOS a fost administrat șoarecilor de laborator, nu au fost observate efecte evidente asupra consumului de energie sau dimensiunii organelor. „Ceea ce a influențat a fost apetitul și comportamentul alimentar al șoarecilor”, a adăugat cercetătorul.
Șoarecii obezi care au primit pTOS au mâncat semnificativ mai puțin decât cei din grupul de control și, după 28 de zile, au pierdut 9% din greutatea corporală.
Molecula pare să acționeze diferit față de medicamentele GLP-1, precum Wegovy, care încetinesc golirea stomacului, inducând senzația de sațietate, dar pot provoca greață, constipație și dureri abdominale. În schimb, pTOS pare să acționeze asupra unei regiuni a creierului, hipotalamusul, care reglează apetitul.
Profesoara Leslie Leinwand, biolog la Universitatea din Colorado Boulder și coautoare a studiului, a declarat: „Am descoperit practic un inhibitor al apetitului care funcționează la șoareci fără unele dintre efectele secundare ale medicamentelor GLP-1.”
Leinwand a precizat că sunt necesare cercetări suplimentare înainte ca descoperirea să poată fi aplicată clinic, dar faptul că pTOS apare în mod natural la oameni sugerează că ar putea fi sigur.
Editor : M.I.
