În ultimii peste 10.000 de ani selecţia naturală a contribuit la evoluţia a aproape 500 de gene în ADN-ul Euroasiaticilor occidentali, modificându-le aspectul şi susceptibilitatea la diferite afecţiuni, conform concluziilor unui nou studiu realizat la Universitatea Harvard şi publicat miercuri în revista Nature, transmite Live Science.
Selecţia naturală în acest grup a dus la o frecvenţă crescută a nuanţei deschise a pielii, a părului roşcat şi a rezistenţei la HIV şi lepră (numită şi boala Hansen), şi a scăzut frecvenţa cheliei la bărbaţi şi a susceptibilităţii la artrita reumatoidă, dezvăluie noul studiu efectuat pe 16.000 de genomuri. Această descoperire contrazice opinia de lungă durată conform căreia evoluţia umană recentă a fost limitată, conform Agerpres.
„Evoluţia umană nu a încetinit. Pur şi simplu am pierdut semnalul”
„Evoluţia umană nu a încetinit. Pur şi simplu am pierdut semnalul”, a declarat pentru Live Science într-un e-mail Ali Akbari, autorul principal al studiului şi om de ştiinţă de la Universitatea Harvard.
Schimbarea evolutivă poate avea loc printr-o varietate de mecanisme, inclusiv mutaţia; selecţia naturală, în care trăsăturile avantajoase pentru supravieţuire sunt transmise urmaşilor; fluxul genic, în care materialul genetic este amestecat între populaţii; şi driftul genetic, în care frecvenţa unei gene dintr-o populaţie se modifică aleator.
În noul studiu, Akbari şi colegii săi au dezvoltat o nouă metodă statistică pentru a identifica selecţia naturală pe o perioadă de 18.000 de ani în mii de genomuri antice şi moderne de la oameni care trăiesc în Eurasia Occidentală, o zonă care cuprinde Europa şi părţi din Asia de Vest, cum ar fi Turcia.
„Lucrările anterioare, bazate pe urmele pe care selecţia naturală le lasă în genomurile actuale, au condus la ideea că selecţia direcţională era rară”, a spus Akbari. Dar cu seturi de date mari, cum ar fi cel pe care cercetătorii l-au acumulat, şi metode care pot separa semnalul selecţiei naturale de alte procese evolutive, „putem detecta acum schimbări mici şi consistente în timp”, a explicat el.
Cercetătorii au găsit dovezi ale selecţiei naturale în 479 de variante genetice din setul de date al genomului Eurasiatic Occidental, dintre care 60% corespund cu trăsături cunoscute la oamenii din prezent. Unele dintre variantele genetice care au fost puternic selectate pozitiv sunt implicate în exprimarea unor trăsături precum nuanţa deschisă a pielii, părul roşcat, rezistenţa la infecţiile cu HIV şi lepră şi grupa sanguină B. De asemenea, au descoperit gene legate de o probabilitate mai mică de chelie de tip masculin şi un risc mai mic de artrită reumatoidă.
Rezultatele sugerează că toate aceste variante au fost utile în evoluţia oamenilor vest-eurasiatici moderni - dar ADN-ul nu ajută la explicarea exactă a motivului pentru care aceste trăsături au fost utile. Creşterea frecvenţei pigmentării deschise a pielii reflectă probabil selecţia pentru o sinteză crescută a vitaminei D în regiunile cu lumină solară slabă, au scris cercetătorii în studiu. Dar este mai greu de explicat creşterea numărului de persoane roşcate. Este posibil ca părul roşu în sine să nu fi fost neapărat benefic, ci mai degrabă ca genele pentru această trăsătură să fie asociate şi cu o altă adaptare mai importantă.
Unele trăsături au fost selectate pozitiv sau negativ în momente diferite, au descoperit cercetătorii. Timp de câteva milenii, genele pentru susceptibilitatea la tuberculoză au crescut în frecvenţă şi apoi au scăzut acum aproximativ 3.500 de ani. În mod similar, genele pentru susceptibilitatea la scleroză multiplă au crescut până acum aproximativ 2.000 de ani şi apoi au scăzut în frecvenţă.
„Acest lucru reflectă probabil schimbările de mediu sau presiunile selective în timp. De exemplu, introducerea de noi agenţi patogeni”, conform lui Akbari.
Cercetătorii au pus la dispoziţie gratuit datele şi metodele lor - numite AGES (Ancient Genome Selection - Selecţia Genomului Antic) - astfel încât alţi oameni de ştiinţă să poată extinde această lucrare. Akbari a spus că echipa de cercetare intenţionează acum să exploreze alte grupuri din afara Eurasiei de Vest pentru a înţelege mai bine cum a evoluat populaţia umană globală. Aceştia au prezentat deja o pre-publicare a unui studiu care investighează Eurasia de Est, care a analizat persoanele cu strămoşi est-asiatici. Această cercetare a descoperit tipare similare, a spus Akbari.
„Ceea ce este probabil să difere între regiuni nu este dacă a avut loc selecţia naturală, ci modul în care mediile locale şi schimbările culturale au modelat-o, inclusiv factori precum dieta, agenţii patogeni şi clima”, a spus Akbari. „Extinderea acestei abordări pe scară mai largă ne va ajuta să înţelegem cum diferite presiuni istorice au influenţat biologia umană în contexte diferite”, a adăugat el.
Editor : A.C.
