Sonda europeană Solar Orbiter a efectuat luni prima trecere prin punctul cel mai apropiat de Soare, ajungând la o distanţă de doar 77 milioane de kilometri de acesta, relatează BBC, citat de Agerpres.
SolO a fost lansată în februarie şi are misiunea de a ne ajuta să înţelegem ce se află la baza comportamentului dinamic al corpul ceresc central al sistemului nostru planetar.
Trecerea prin cel mai apropiat punct al orbitei sale faţă de Soare, cunoscută sub numele de periheliu, face ca sonda să se afle între orbitele lui Venus şi Mercur.
În următorii ani, SolO se va apropia şi mai mult, ajungând până la 43 de milioane de kilometri de Soare.
Până în prezent, doar cinci alte misiuni s-au aventurat şi mai mult în profunzimea sistemului solar: Mariner 10, Helios 1 şi 2, Messenger şi Sonda Solară Parker.
Pământul orbitează, în medie, la 149 milioane de kilometri de Soare.
SolO aparţine Agenţiei Spaţiale Europene şi a fost asamblată în Marea Britanie de compania aerospaţială Airbus.
În cele patru luni de la lansare, sonda a trecut printr-o fază de verificare. Inginerii au controlat toate sistemelor sondei şi au pus în funcţiune cele zece instrumente ştiinţifice ale acesteia.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Mai este un an până la debutul operaţiunilor de rutină ale suitei complete de experimente de la bord, însă magnetometrul (MAG) SolO este deja în funcţiune. Situat la capătul unui braţ lung aflat în partea din spate a sondei, MAG sesizează câmpurile magnetice din vântul solar - fluxul de particule încărcate emanat de Soare. Instrumentul detectează deja perturbările rezultate în urma exploziilor solare importante, numite ejecţii de masă coronară, pe lângă valurile şi turbulenţele obişnuite.
„Am pornit la 24 februarie; avem deja peste 2 miliarde de vectori de câmp magnetic. Avem o echipă ştiinţifică fericită şi ocupată, care se ocupă de date", a declarat profesorul Tim Horbury, cercetător principal care se ocupă de MAG la Imperial College London.
Unul dintre motivele pentru care instrumentul grupului britanic a fost pornit atât de devreme este pentru a-i permite să facă distincţia între câmpurile magnetice generate de echipamentele de la bordul sondei. Acest semnal este redus, însă trebuie eliminat din datele obţinute de la Soare pentru a rafina detaliile informaţiilor înregistrate.
Startul timpuriu a oferit, de asemenea, echipei londoneze şansa de a realiza un studiu în tandem cu magnetometrul misiunii BepiColombo a ESA. Această sondă a survolat în aprilie Terra în drum spre Mercur. Cele două misiuni apropiate au putut efectua astfel unele detecţii din mai multe puncte ale vântului solar. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu sonda solară Parker a NASA, la o distanţă mult mai mare. Această misiune americană este pe cale să facă unele „scufundări” în apropierea Soarelui, în condițiile în care a trecut la doar 19 milioane de kilometri de corpul ceresc.
„Suntem în prezent parte din constelaţia de nave spaţiale care zboară în jurul Soarelui”, a declarat Horbury pentru BBC News.
Următorul eveniment major pentru SolO este o trecere prin apropierea planetei Venus, care va fi realizată pentru a ajuta la ajustarea spiralei sale către soare. Acest eveniment se va produce la sfârşitul lunii decembrie, iar sonda va trece la aproximativ 500.000 de kilometri de suprafaţa planetei.
Etapa ştiinţifică a misiunii urmează să înceapă în 2021, când toate cele zece instrumente de la bordul SolO, inclusiv dispozitivele de captare a imaginilor, vor începe observaţiile.
