Geologii au descoperit că Africa se va destrăma mai devreme decât se credea. Un rift activ a atins un „prag critic” și va rupe continentul în două, formând un nou ocean, relatează Science Alert.
Totuși, „mai devreme” este un termen relativ - va mai dura câteva milioane de ani, dar este o clipă la scară geologică.
„Am descoperit că procesul de desprindere în această zonă este mai avansat, iar scoarța este mai subțire decât se crezuse”, a spus Christian Rowan, geolog la Universitatea Columbia.
„Africa de Est a progresat mai mult în procesul de rupere decât se credea anterior,” a adăugat el.
Cel mai interesant lucru despre această descoperire îl reprezintă implicațiile sale pentru propria noastră istorie. Zona de rift Turkana din Kenya este bogată în fosile de hominizi timpurii, ceea ce ar implica faptul că a fost o locație cheie pentru evoluția umană.
Dar noua descoperire sugerează că regiunea nu a fost neapărat mai importantă pentru strămoșii noștri decât alte zone în Africa. În schimb, este posibil ca aceste procese geologice să fi creat condiții foarte favorabile pentru fosilizare.
Aranjamentul actual al continentelor de pe Pământ ni se pare o constantă, dar acestea se mișcă mereu, deși extrem de încet.
Acum mai bine de 200 de milioane de ani, toate erau unite într-un singur supercontinent și se prezice că în viitorul îndepărtat (în mare parte) se vor reuni din nou.
Unde se întâlnesc două plăci tectonice, se formează munții. Unde se despart, se nasc oceanele.
Sistemul Riftului Est-African este un exemplu clar pentru formarea unui viitor ocean. Placa africană se divide în prezent în două: masiva placă nubiană la vest, care conține cea mai mare parte a continentului, și placa somaleză, mai mică, care conține o mare parte din coasta de est și insula Madagascar.
Pentru noul studiu, oamenii de știință s-au concentrat pe o parte specifică a acestui sistem: Riftul Turkana, care se întinde pe sute de kilometri prin Kenya și Etiopia. Echipa a analizat măsurătorile seismice efectuate anterior în regiune și a calculat grosimea crustei tectonice de acolo.
Se pare că este mult mai subțire decât se aștepta: doar aproximativ 13 kilometri grosime în centrul riftului. Spre comparație, crusta are o grosime de peste 35 de kilometri de-a lungul marginilor riftului.
Când scoarța dintr-o zonă de rift devine mai subțire de 15 kilometri, o ruptură continentală este aproape inevitabilă.
„Cu cât crusta devine mai subțire, cu atât devine mai slabă, ceea ce contribuie la accelerarea riftului”, spune Rowan.
În câteva milioane de ani, riftul va finaliza această fază și va intra în următoarea: oceanizarea. După cum sugerează și numele, așa se formează un nou ocean.
Scoarța va fi deveni de subțire încât magma va erupe de dedesubt. Aceasta se acumulează apoi și se răcește, pentru a forma un bazin. Acesta va deveni un nou fund de mare, pe măsură ce începe să se umple cu apă din Oceanul Indian.
Acest proces începe deja în Depresiunea Afar, care se află în nord-estul Africii, lângă Marea Roșie.
Cercetătorii estimează că Riftul Turkana a intrat în faza sa actuală de gâtuire acum aproximativ 4 milioane de ani, după o perioadă extinsă de activitate vulcanică. În mod interesant, acest lucru se aliniază cu vârsta celor mai vechi fosile și dovezi de hominizi găsite în zonă.
Probabil că aceasta nu este o coincidență, sugerează echipa. Pe măsură ce riftul a început să se subțieze, sedimentarea a început să se acumuleze mai rapid, ceea ce îl face perfect pentru a surprinde o înregistrare detaliată a vieții de la acea vreme.
„Coincidența temporală dintre această tranziție tectonică și debutul straturilor continue, groase, purtătoare de fosile, sugerează că faza de gâtuire a oferit condiții critice pentru conservarea fosilelor”, scriu cercetătorii.
Editor : M.B.
